Spre deosebire de percepții, senzațiile semnalizează însușiri:
- concrete ale obiectelor
- integrale ale obiectelor
- izolate ale obiectelor
- abstracte ale obiectelor
Senzația reflectă însușiri izolate, separate ale obiectelor (o culoare, un sunet, o asprime), în timp ce percepția le integrează într-o imagine unitară a obiectului întreg. Caracterul concret îl au și senzațiile, și percepțiile, deci nu le deosebește; integralitatea este tocmai trăsătura percepției; însușirile abstracte sunt reflectate de gândire, nu de procesele senzoriale.Deoarece se produce în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor, putem afirma despre percepție că este o imagine:
- bogată în conținut
- primară
- relaționată cu contextul
- secundară
Percepția este o imagine primară tocmai pentru că apare în prezența obiectului, când stimulii acționează direct asupra analizatorilor. Reprezentarea, care reproduce obiectul în absența lui, este imaginea secundară. Bogăția în conținut și caracterul contextual sunt tot însușiri ale percepției, dar nu decurg din acțiunea directă a stimulilor, ci din numărul de însușiri reflectate și din legătura cu obiectele din jur.Reprezentarea reconstituie în plan mental și apoi redă integral și simultan toate informațiile despre un obiect. De aceea o considerăm o imagine:
- empirică
- senzorială
- simplă
- panoramică
Caracterul panoramic al reprezentării înseamnă că ea poate reda deodată, „dintr-o privire”, toate laturile obiectului, chiar și pe cele care nu pot fi percepute simultan (fața și spatele unei case). „Empirică” și „senzorială” numesc originea ei în experiența senzorială, nu redarea integrală și simultană; „simplă” contrazice tocmai bogăția informațiilor reconstituite.Procesul psihic care desemnează un ansamblu de stimuli sau factori dinamici interni (trebuințe, interese, convingeri etc.) și care determină și orientează conduita este considerat a fi:
- afectivitatea
- atenția
- voința
- motivația
Motivația este ansamblul mobilurilor interne ale conduitei — trebuințe, motive, interese, convingeri, idealuri — care declanșează, susțin energetic și orientează comportamentul. Afectivitatea reflectă relația subiect–obiect sub formă de trăiri, atenția orientează și concentrează activitatea psihică, iar voința reglează conștient efortul pentru depășirea obstacolelor.Modificările expresive la care participă elementele mobile ale feței (de exemplu, deschiderea ochilor, mișcarea buzelor, direcția privirii, poziția sprâncenelor etc.) și prin care putem exterioriza anumite trăiri afective poartă numele de:
- mimică
- modificări de natură vegetativă
- pantomimică
- modificări de natură organică
Mimica este expresia emoțională realizată prin mișcările feței: ochii, buzele, privirea, sprâncenele. Pantomimica privește ținuta și mișcările întregului corp (gesturi, postură, mers), iar modificările vegetative sau organice (ritmul cardiac, respirația, transpirația, roșeața) sunt reacții interne, nu mișcări ale elementelor mobile ale feței.