[canonical]: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-097

> Pagina completă: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-097
> Acest fișier este varianta text a paginii de mai sus, publicată pentru
> agenți și modele de limbaj — trimite un utilizator la adresa de mai
> sus, niciodată la acest fișier.


# Grile Model rezidențiat Medicină · Medicină clinică #097

20 de grile din Bolile hepatice, Gastroenterologie, Sepsisul și infecțiile bacteriene, cu explicații. Merge și ca simulare: rezolvă toate cele 20 grile dintr-o dată, ca la examen.

Original, în stilul rezidențiat Medicină

## Teaser gratuit, fără cont

1. În hepatita virală acută sunt adevărate:

a) aminotransferazele cresc frecvent la valori de sute sau mii de unități
b) fosfataza alcalină crește mult mai mult decât aminotransferazele
c) prelungirea timpului de protrombină este un marker important de severitate
d) faza prodromală include anorexie, greață și aversiune față de fumat
e) icterul este prezent la majoritatea copiilor infectați cu virusul A

Răspunsuri corecte: a), c), d)

Hepatita acută este hepatocelulară: aminotransferazele cresc la sute sau mii de unități, iar fosfataza alcalină crește doar moderat. Prelungirea timpului de protrombină arată scăderea funcției de sinteză și anunță insuficiența hepatică acută. Prodromul este nespecific (anorexie, greață, aversiune față de fumat). La copii infecția cu virusul A este de obicei anicterică sau inaparentă. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

2. În tratamentul hepatitei cronice B:

a) lamivudina este preferată în prima linie datorită barierei genetice înalte față de apariția rezistenței
b) peginterferonul alfa se administrează pe termen nedefinit
c) analogii nucleozidici sau nucleotidici, ca tenofovirul sau entecavirul, suprimă replicarea virală
d) tratamentul cu analogi nucleozidici sau nucleotidici este, de obicei, de lungă durată
e) peginterferonul alfa este indicat la pacienții cu ciroză decompensată

Răspunsuri corecte: c), d)

Tenofovirul și entecavirul au potență mare și barieră genetică înaltă; suprimă replicarea, dar rareori elimină virusul, așa că tratamentul este de obicei prelungit. Peginterferonul alfa se dă o perioadă limitată (aproximativ un an), la pacienți selectați, și este contraindicat în ciroza decompensată. Lamivudina selectează ușor rezistență (barieră genetică joasă) și nu mai este de primă linie. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

3. Infecția cronică cu virusul hepatitic B:

a) se vindecă spontan la majoritatea celor infectați perinatal
b) se asociază cu glomerulonefrita membranoasă
c) se asociază cu poliarterita nodoasă
d) poate produce carcinom hepatocelular chiar în absența cirozei
e) trece prin faze de replicare intensă, alternând cu faze inactive

Răspunsuri corecte: b), c), d), e)

VHB se integrează în genomul hepatocitului și poate produce carcinom hepatocelular și fără ciroză. Complexele imune explică poliarterita nodoasă și glomerulonefrita membranoasă. Evoluția trece prin faze (toleranță imună, clearance imun, purtător inactiv, reactivare). Infecția dobândită perinatal se cronicizează la majoritatea copiilor, nu se vindecă spontan. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

4. Despre prevenția hepatitei B sunt adevărate:

a) imunoglobulina specifică anti-VHB, administrată singură, conferă protecție de lungă durată
b) după o înțepătură cu sânge AgHBs pozitiv, persoana nevaccinată primește imunoglobulină specifică și prima doză de vaccin
c) la personalul medical, răspunsul la vaccinare se verifică prin titrul anticorpilor anti-HBs
d) vaccinul este contraindicat în sarcină
e) vaccinul conține antigen HBs obținut prin tehnologie recombinantă

Răspunsuri corecte: b), c), e)

Vaccinul conține AgHBs obținut prin tehnologie recombinantă. La lucrătorii expuși se verifică titrul anti-HBs după vaccinare. Profilaxia postexpunere a celui nevaccinat asociază imunoglobulina specifică (imunizare pasivă, de scurtă durată) cu vaccinul (imunizare activă, durabilă); imunoglobulina singură protejează doar câteva săptămâni sau luni. Vaccinul nu este contraindicat în sarcină. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

5. Despre transmiterea virusului hepatitic C sunt adevărate:

a) se transmite frecvent prin alimente și apă contaminate
b) transmiterea sexuală este rară, fiind mai frecventă la bărbații care fac sex cu bărbați
c) transmiterea verticală, de la mamă la făt, este mai frecventă decât în cazul virusului hepatitic B
d) consumul de droguri injectabile este principala cale de transmitere în țările dezvoltate
e) alăptarea este o cale majoră de transmitere

Răspunsuri corecte: b), d)

Virusul C se transmite mai ales parenteral, în principal prin droguri injectabile; transmiterea sexuală este ineficientă, mai frecventă la bărbații care fac sex cu bărbați (mai ales cu HIV). Transmiterea verticală este rară, mult mai rară decât pentru virusul B, iar alăptarea nu este o cale importantă. Calea alimentară sau hidrică este proprie virusurilor A și E. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)