[canonical]: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-096

> Pagina completă: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-096
> Acest fișier este varianta text a paginii de mai sus, publicată pentru
> agenți și modele de limbaj — trimite un utilizator la adresa de mai
> sus, niciodată la acest fișier.


# Grile Model rezidențiat Medicină · Medicină clinică #096

20 de grile din Bolile hepatice, Gastroenterologie, cu explicații. Merge și ca simulare: rezolvă toate cele 20 grile dintr-o dată, ca la examen.

Original, în stilul rezidențiat Medicină

## Teaser gratuit, fără cont

1. Despre hepatita virală A sunt adevărate:

a) diagnosticul infecției acute se pune prin anticorpi anti-VHA de tip IgM
b) hemoleucograma arată leucopenie cu limfocitoză relativă
c) există un vaccin eficient
d) formele fulminante sunt mai frecvente la copii decât la vârstnici sau la pacienții cu boală hepatică preexistentă
e) nu evoluează niciodată spre hepatită cronică

Răspunsuri corecte: a), b), c), e)

Infecția acută se confirmă prin IgM anti-VHA; hepatita A nu se cronicizează și se previne prin vaccinare. În hepatita virală acută hemoleucograma arată leucopenie cu limfocitoză relativă (Precizările Ministerului Sănătății din $2026$, p. $1277$: „relativă”, nu „reactivă”). Formele severe, fulminante, sunt mai frecvente la vârstnici și la cei cu boală hepatică cronică, nu la copii, la care infecția este adesea inaparentă. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

2. Despre virusul hepatitic B sunt adevărate:

a) riscul de cronicizare este cel mai mare când infecția se produce perinatal
b) antigenul HBe este proteina de înveliș folosită ca antigen vaccinal
c) se transmite predominant pe cale fecal-orală
d) este un virus ADN care se replică printr-un intermediar ARN, cu ajutorul unei reverstranscriptaze
e) infecția acută a adultului imunocompetent se cronicizează în majoritatea cazurilor, ca și infecția dobândită perinatal

Răspunsuri corecte: a), d)

VHB este un hepadnavirus cu ADN, care își copiază genomul printr-un ARN pregenomic, cu reverstranscriptază. Infecția perinatală se cronicizează la majoritatea nou-născuților, în timp ce la adultul imunocompetent cronicizarea apare doar la o minoritate. Vaccinul conține antigenul de suprafață (AgHBs), nu AgHBe. Transmiterea este parenterală, sexuală și verticală, nu fecal-orală. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

3. Sunt interpretări corecte ale markerilor virusului hepatitic B:

a) AgHBs apare în ser după dispariția anticorpilor anti-HBc
b) anti-HBc de tip IgG și anti-HBs pozitivi, cu AgHBs negativ, indică o infecție trecută, vindecată
c) în perioada de fereastră a infecției acute, AgHBs a dispărut, iar anti-HBc de tip IgM este pozitiv
d) seroconversia anti-HBe exclude replicarea virală activă
e) persistența AgHBs peste $6$ luni definește infecția cronică

Răspunsuri corecte: b), c), e)

AgHBs prezent peste $6$ luni înseamnă infecție cronică; anti-HBc IgG cu anti-HBs, fără AgHBs, arată o infecție vindecată; în perioada de fereastră AgHBs a dispărut, anti-HBs nu a apărut încă, iar singurul marker este anti-HBc IgM. Seroconversia anti-HBe nu exclude replicarea: mutantele precore replică activ fără AgHBe. AgHBs apare primul, înaintea anti-HBc. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

4. Despre hepatita cronică B cu AgHBe negativ, prin mutanta precore, sunt adevărate:

a) replicarea virală continuă, cu ADN VHB crescut, deși AgHBe este negativ
b) AgHBs este negativ
c) nu necesită tratament, deoarece absența AgHBe dovedește o infecție inactivă
d) mutația tipică este substituția guanozinei (G) cu adenozina (A), care oprește sinteza AgHBe
e) evoluează cu aminotransferaze crescute și progresia fibrozei

Răspunsuri corecte: a), d), e)

Mutația precore înlocuiește guanozina (G) cu adenozina (A) și introduce un codon stop, așa că AgHBe nu se mai produce (Precizările Ministerului Sănătății din $2026$, p. $1278$, corectează ordinea literelor: G înlocuită cu A). Virusul continuă să se replice, cu ADN VHB crescut, aminotransferaze crescute și progresie a fibrozei, de aceea pacientul poate necesita tratament. AgHBs rămâne pozitiv, fiind o infecție cronică B. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)

5. Despre hepatita D (delta) sunt adevărate:

a) se transmite predominant pe cale fecal-orală, ca virusul hepatitic E
b) hepatita cronică B–D evoluează mai lent spre ciroză decât monoinfecția B
c) analogii nucleozidici folosiți în hepatita B sunt eficienți împotriva virusului D
d) suprainfecția unui purtător cronic de virus B se cronicizează mai des decât coinfecția simultană
e) vaccinarea împotriva hepatitei B previne și infecția cu virusul D

Răspunsuri corecte: d), e)

Virusul D este un virus ARN defectiv, care are nevoie de AgHBs pentru a se asambla; de aceea vaccinul anti-VHB protejează și față de el. Suprainfecția unui purtător cronic de VHB duce frecvent la hepatită cronică, cu evoluție mai rapidă și mai severă spre ciroză decât monoinfecția B, în timp ce coinfecția simultană se vindecă de obicei. Analogii nucleozidici nu acționează asupra virusului D, care nu are polimerază proprie. Transmiterea este parenterală, ca pentru virusul B, nu fecal-orală. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $34$ — Bolile hepatice, p. $1275$–$1284$.)