[canonical]: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-087

> Pagina completă: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-087
> Acest fișier este varianta text a paginii de mai sus, publicată pentru
> agenți și modele de limbaj — trimite un utilizator la adresa de mai
> sus, niciodată la acest fișier.


# Grile Model rezidențiat Medicină · Medicină clinică #087

20 de grile din Cardiologie, cu explicații. Merge și ca simulare: rezolvă toate cele 20 grile dintr-o dată, ca la examen.

Original, în stilul rezidențiat Medicină

## Teaser gratuit, fără cont

1. Pot produce pericardită acută:

a) stenoza aortică calcificată
b) lupusul eritematos sistemic
c) tuberculoza
d) sindromul Dressler după infarct miocardic
e) uremia

Răspunsuri corecte: b), c), d), e)

Pericardita acută are cauze infecțioase (virale, tuberculoza), metabolice (uremia), autoimune (lupus, artrită reumatoidă), postinfarct (precoce sau sindromul Dressler), neoplazice și post-iradiere. Stenoza aortică calcificată afectează valva, nu pericardul. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $30$ — Cardiologie, p. $1125$–$1128$.)

2. În suportul vital de bază al adultului aflat în stop cardiac:

a) adâncimea compresiilor este de $5$–$6$ cm
b) pulsul carotidian se caută timp de un minut înaintea compresiilor
c) compresiile se fac în centrul toracelui, pe jumătatea inferioară a sternului
d) se încep două ventilații inițiale înaintea primei compresii
e) defibrilatorul automat extern se folosește de îndată ce este disponibil

Răspunsuri corecte: a), c), e)

Compresiile se fac pe centrul toracelui (jumătatea inferioară a sternului), cu adâncimea de $5$–$6$ cm, iar defibrilatorul automat se atașează imediat ce sosește. Verificarea pulsului nu trebuie să depășească $10$ secunde, iar la adult resuscitarea începe cu compresiile, nu cu ventilații inițiale. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $30$ — Cardiologie, p. $1045$–$1048$.)

3. Pot produce miocardită:

a) virusurile Coxsackie B
b) toxina difterică
c) Borrelia burgdorferi (boala Lyme)
d) Trypanosoma cruzi (boala Chagas)
e) Helicobacter pylori

Răspunsuri corecte: a), b), c), d)

Virusurile (Coxsackie B, adenovirusuri, parvovirus $\text{B19}$) sunt cauza cea mai frecventă de miocardită în țările dezvoltate; boala Chagas este o cauză majoră în America Latină; toxina difterică afectează direct miocardul; boala Lyme produce miocardită cu tulburări de conducere. Helicobacter pylori produce gastrită și ulcer, nu miocardită. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $30$ — Cardiologie, p. $1118$–$1124$.)

4. Investigațiile utile în suspiciunea de endocardită infecțioasă includ:

a) examenul de urină, pentru hematurie microscopică
b) puncția lombară, pentru confirmarea diagnosticului
c) ecocardiografia transesofagiană, mai sensibilă decât cea transtoracică
d) hemoleucograma, pentru anemie normocromă și leucocitoză
e) cel puțin trei seturi de hemoculturi, recoltate înaintea antibioticului

Răspunsuri corecte: a), c), d), e)

Hemoculturile repetate, recoltate înaintea antibioticului, identifică germenul; hemoleucograma arată anemie normocromă, normocitară și leucocitoză; urina poate avea hematurie microscopică, iar ecocardiografia transesofagiană detectează vegetațiile mici și abcesele. Precizările Ministerului Sănătății ($2026$) corectează la p. $1106$, în Cadranul $30$.$47$, al doilea rând din „Hemoculturi” în „Hemoleucograma”. Puncția lombară se face doar la suspiciunea de afectare meningeală. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $30$ — Cardiologie, p. $1103$–$1107$.)

5. În insuficiența cardiacă, mecanismele neurohormonale activate includ:

a) activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
b) eliberarea peptidelor natriuretice din miocardul destins
c) creșterea secreției de vasopresină (ADH)
d) scăderea secreției de renină prin hipoperfuzie renală
e) stimularea sistemului nervos simpatic

Răspunsuri corecte: a), b), c), e)

Scăderea debitului activează sistemul renină-angiotensină-aldosteron și simpaticul, iar vasopresina crește, ceea ce reține sare și apă; miocardul destins eliberează peptide natriuretice, cu efect contrareglator. Hipoperfuzia renală stimulează, nu scade, secreția de renină. (Tematica: Kumar și Clark, cap. $30$ — Cardiologie, p. $1069$–$1079$.)