[canonical]: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-047

> Pagina completă: https://grile.online/medicina-clinica/subiecte/model-rezidentiat-medicina-047
> Acest fișier este varianta text a paginii de mai sus, publicată pentru
> agenți și modele de limbaj — trimite un utilizator la adresa de mai
> sus, niciodată la acest fișier.


# Grile Model rezidențiat Medicină · Medicină clinică #047

10 grile din Diabetul zaharat, Reumatologie, Bolile renale, cu explicații. Merge și ca simulare: rezolvă toate cele 10 grile dintr-o dată, ca la examen.

Original, în stilul rezidențiat Medicină

## Teaser gratuit, fără cont

1. Diabetul zaharat de tip $1$ se datorează în principal:

a) obezității abdominale
b) secreției excesive de cortizol
c) rezistenței periferice la acțiunea insulinei
d) excesului de glucagon
e) distrugerii autoimune a celulelor beta

Răspuns corect: e) distrugerii autoimune a celulelor beta

Diabetul de tip $1$ rezultă din distrugerea autoimună, mediată de limfocitele T, a celulelor beta pancreatice, cu deficit absolut de insulină și autoanticorpi (anti-GAD, anti-$\text{IA-2}$, anti-$\text{ZnT8}$). Rezistența la insulină și obezitatea caracterizează diabetul de tip $2$. (Tematica: Kumar și Clark, Medicină clinică, ed. a $10$-a, cap. $23$ — Diabetul zaharat.)

2. Cea mai frecventă manifestare a lupusului eritematos sistemic este:

a) anemia hemolitică
b) pericardita
c) afectarea articulară
d) nefrita
e) afectarea neuropsihiatrică

Răspuns corect: c) afectarea articulară

Artralgiile și artrita apar la marea majoritate a pacienților cu lupus, frecvent ca manifestare inițială; artrita este de obicei neerozivă. Nefrita, serozitele, afectarea neuropsihiatrică și anemia hemolitică sunt mai rare, dar mai severe. (Tematica: Kumar și Clark, Medicină clinică, ed. a $10$-a, cap. $18$ — Reumatologie.)

3. La un pacient cu diabet de tip $2$, screeningul retinopatiei diabetice începe:

a) la apariția scăderii acuității vizuale
b) după $5$ ani de evoluție
c) după $10$ ani de evoluție
d) la momentul diagnosticului
e) după inițierea insulinei

Răspuns corect: d) la momentul diagnosticului

Diabetul de tip $2$ evoluează asimptomatic ani de zile înaintea diagnosticului, astfel că retinopatia poate fi deja prezentă; screeningul se face la diagnostic și apoi periodic, anual. La diabetul de tip $1$ se începe de obicei după câțiva ani de evoluție. Retinopatia amenințătoare pentru vedere poate fi asimptomatică. (Tematica: Kumar și Clark, Medicină clinică, ed. a $10$-a, cap. $23$ — Diabetul zaharat.)

4. Un pacient de $52$ de ani cu diabet de tip $2$, tratat cu metformin, are $\text{HbA1c}$ peste țintă și obezitate (IMC $36$ kg/m²). Adăugarea care favorizează cel mai mult scăderea ponderală este:

a) o sulfoniluree (gliclazidă)
b) o tiazolidindionă (pioglitazonă)
c) un agonist $\text{GLP-1}$ (semaglutid)
d) o insulină bazală (glargină)
e) un inhibitor de $\text{DPP-4}$ (sitagliptin)

Răspuns corect: c) un agonist $\text{GLP-1}$ (semaglutid)

Agoniștii receptorului $\text{GLP-1}$ cresc secreția de insulină dependentă de glucoză, încetinesc golirea gastrică și reduc apetitul, cu scădere ponderală importantă; sunt preferați la pacientul cu obezitate. Sulfonilureicele, tiazolidindionele și insulina cresc greutatea, iar inhibitorii $\text{DPP-4}$ sunt neutri ponderal. (Tematica: Kumar și Clark, Medicină clinică, ed. a $10$-a, cap. $23$ — Diabetul zaharat.)

5. Un pacient cu sindrom nefrotic prin glomerulopatie membranoasă și albumină serică foarte scăzută are brusc durere lombară și hematurie. Diagnosticul cel mai probabil este:

a) pielonefrita acută
b) infarctul renal embolic
c) necroza papilară
d) tromboza de venă renală
e) litiaza ureterală

Răspuns corect: d) tromboza de venă renală

Sindromul nefrotic produce o stare de hipercoagulabilitate (pierdere urinară de antitrombină, creșterea factorilor hepatici), iar riscul de tromboză de venă renală este maxim în glomerulopatia membranoasă, mai ales la albumină sub $20$ g/L. Tabloul tipic este durerea lombară cu hematurie și agravarea funcției renale. (Tematica: Kumar și Clark, Medicină clinică, ed. a $10$-a, cap. $36$ — Bolile renale.)