Clasificarea este operația logică prin care:
- se definește un termen prin gen proxim și diferență specifică
- se grupează obiectele sau speciile în clase, pe baza unui criteriu
- se derivă o concluzie din două premise
- se stabilește raportul dintre doi termeni
Clasificarea grupează obiectele (sau speciile) în clase, după un criteriu comun, urcând spre clase tot mai generale. Operația inversă, împărțirea unui gen în speciile lui, este diviziunea.Criteriul (fundamentul) unei clasificări este:
- numărul de clase obținute
- genul care se obține
- însușirea în funcție de care obiectele sunt grupate în clase
- rezultatul clasificării
Criteriul este însușirea aleasă pentru a împărți genul în specii; clasele obținute sunt rezultatul, nu criteriul.Clasificarea meseriilor, pe aceeași treaptă, în „meserii manuale” și „meserii intelectuale”, apoi în „meserii bine plătite” și „meserii slab plătite”, încalcă:
- regula completitudinii
- regula omogenității
- regula opoziției dintre clase
- regula criteriului unic
Pe aceeași treaptă se folosesc două criterii diferite — natura muncii, apoi remunerația — încălcând regula criteriului unic.Regula completitudinii unei clasificări cere ca:
- toate speciile genului clasificat să apară printre clasele obținute
- criteriul să fie schimbat la fiecare treaptă
- fiecare clasă să conțină un singur element
- clasele să fie în raport de încrucișare
Regula completitudinii (exhaustivității) cere ca toate speciile reale ale genului să se regăsească printre clasele rezultate, altfel clasificarea e incompletă.Clasificarea anotimpurilor în „primăvară” și „vară”, fără a menționa „toamna” și „iarna”, este o clasificare:
- corectă
- incompletă, încalcă regula completitudinii
- prea abundentă
- circulară
Genul „anotimp” are patru specii reale; omiterea a două dintre ele încalcă regula completitudinii.