Secvența „Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?” (Mihai Eminescu, Revedere) ilustrează figura de stil numită:
- metaforă
- epitet
- comparație
- personificare
Adresarea directă către codru, ca și cum ar fi o ființă capabilă să răspundă, este o personificare. Metafora presupune o identificare implicită între doi termeni, epitetul este un determinant expresiv al unui substantiv, iar comparația leagă explicit doi termeni printr-un cuvânt de relație — niciuna nu se potrivește acestei adresări directe.În versurile „Doar izvoarele suspină, / Pe când codrul negru tace” (Mihai Eminescu, Somnoroase păsărele), sintagma codrul negru este:
- metaforă
- hiperbolă
- epitet
- antiteză
Negru este un epitet, un determinant expresiv atașat substantivului codrul, care sugerează întunericul serii. Metafora ar presupune înlocuirea unui termen cu altul pe baza unei asemănări implicite, hiperbola ar exagera o însușire, iar antiteza ar opune două idei sau imagini — niciuna dintre acestea nu descrie simpla alăturare a unui adjectiv expresiv la un substantiv.Enunțul „Unii plâng, alții râd” ilustrează, prin opoziția dintre cele două idei, figura de stil numită:
- personificare
- antiteză
- epitet
- comparație
Opoziția dintre a plânge și a râde, exprimată prin construcția paralelă a celor două propoziții, este o antiteză. Personificarea atribuie însușiri umane unor lucruri sau ființe necuvântătoare, epitetul este un determinant expresiv, iar comparația leagă explicit doi termeni printr-un cuvânt de relație — niciuna nu descrie o opoziție de idei.Propoziția „Ți-am spus de o mie de ori același lucru!” conține figura de stil numită:
- metaforă
- personificare
- antiteză
- hiperbolă
Exagerarea numărului de repetări pentru a sublinia insistența vorbitorului este o hiperbolă. Metafora presupune o identificare implicită între doi termeni, personificarea atribuie însușiri umane unor lucruri, iar antiteza opune două idei — niciuna nu descrie o exagerare cantitativă.Romanul Ion de Liviu Rebreanu este narat, în cea mai mare parte a textului, de un narator:
- personaj, implicat subiectiv în evenimente, la persoana I
- obiectiv, omniscient, care relatează la persoana a III-a
- colectiv, care vorbește în numele unei comunități
- martor secundar, neimplicat direct în acțiune
Ion este un roman obiectiv, în tradiția realismului, narat la persoana a III-a de un narator omniscient, detașat de evenimente, care cunoaște gândurile tuturor personajelor. Naratorul-personaj, implicat subiectiv, este specific altui tip de roman, cel modern subiectiv, precum cel al lui Camil Petrescu.