Cuvântul subliniat din enunțul: „Mă gândeam la cel pe care mi l-ai arătat.” este:
- articol demonstrativ (adjectival)
- pronume demonstrativ
- adjectiv pronominal demonstrativ
- pronume nehotărât
Cel nu însoțește niciun substantiv sau adjectiv: ține locul unui nume și este urmat de relativul pe care. Este deci pronume demonstrativ, nu articol demonstrativ, care ar sta înaintea unui adjectiv (cel mare).În construcțiile: „douăsprezece caiete; treizeci de flori”, numeralele au, în ordine, valoare:
- substantivală, adjectivală
- substantivală, substantivală
- adjectivală, adjectivală
- adjectivală, substantivală
Douăsprezece se alătură direct substantivului caiete, deci are valoare adjectivală. Treizeci se leagă de flori prin prepoziția de, iar în analiza școlară numeralul are atunci valoare substantivală, cu de flori atribut prepozițional.În enunțul: „Dă-i copilului ce-i al copilului.”, cuvintele subliniate sunt, în ordine, în cazul:
- genitiv, dativ
- dativ, genitiv
- acuzativ, genitiv
- dativ, acuzativ
Primul copilului arată cui i se dă ceva, dublat de -i: este în dativ. Al doilea, precedat de articolul genitival al, arată posesorul: este în genitiv.Verbele din enunțul: „– Citește cu atenție și apoi învață!” sunt la modul:
- indicativ, imperativ
- imperativ, indicativ
- imperativ în ambele situații
- indicativ în ambele situații
Ambele verbe exprimă un îndemn adresat interlocutorului, iar enunțul se încheie cu semnul exclamării: citește! și învață! sunt imperative de persoana a II-a singular. Au aceeași formă ca indicativul prezent, dar sensul de poruncă le arată modul.În enunțul: „A plecat grăbit spre școală.”, cuvântul subliniat îndeplinește funcția sintactică de:
- complement circumstanțial de loc
- atribut substantival prepozițional
- complement indirect
- complement direct
Spre școală răspunde la întrebarea „încotro a plecat?” și determină verbul. Este deci complement circumstanțial de loc.