În fraza:„Se întâmplă iarăși ca acolo unde cu gândul nu gândești să răsară ființe cărora le trebuie căutată aiurea, în alte țări, la alte neamuri, în alte veacuri, adevărata asemănare, fără a li se putea bănui măcar, în vreun fel, cu aceia de cari îi despart prăpăstii de timp și de stirpe, vreo cât de îndepăratată înrudire.” (Mateiu Caragiale)Felul propozițiilor, în ordinea apariției predicatelor, este:
- Principală, circumstanțială de loc, predicativă, atributivă, atributivă
- Principală, circumstanțială de loc, subiectivă, atributivă, atributivă
- Principală, atributivă, subiectivă, atributivă, atributivă
- Circumstanțială de loc, principală, subiectivă, atributivă, atributivă
- Principală, completivă directă, circumstanțială de loc, atributivă, atributivă
Se întâmplă (principală) / unde nu gândești (circumstanțială de loc, intercalată) / ca… să răsară ființe (subiectivă: ce se întâmplă?) / cărora le trebuie căutată (atributivă) / de cari îi despart prăpăstii (atributivă). Infinitivul „a… putea bănui” nu formează propoziție.În fraza: „Să-mi fi îngăduit mijloacele de trai a schimba fața împrejurărilor, cu anii ar fi fost cu putință să nu văd raza zilei.” (Mateiu Caragiale), felul propozițiilor, în ordinea apariției predicatelor, este:
- Condițională, principală, subiectivă
- Condițională, principală, predicativă
- Cauzală, principală, subiectivă
- Circumstanțială de scop, principală, subiectivă
- Condițională, principală, principală
„Să-mi fi îngăduit” are sens ipotetic („dacă mi-ar fi îngăduit”): condițională. „Ar fi fost cu putință” este principala, iar „să nu văd raza zilei” este subiectivă (ce ar fi fost cu putință?).În fraza: „Am de Berlin mare slăbiciune (...) ca să-l vântur însă și să-l colind ca odinioară, nu mai mergea.” (Mateiu Caragiale), felul propozițiilor, în ordinea apariției predicatelor, este:
- Principală, principală, subiectivă, subiectivă
- Principală, predicativă, predicativă, principală
- Principală, subiectivă, subiectivă, principală
- Principală, principală, predicativă, predicativă
- Principală, circumstanțială de scop, circumstanțială de scop, principală
Am slăbiciune (principală) / ca să-l vântur (subiectivă) / și să-l colind (subiectivă, coordonată) / nu mai mergea (principală). „Nu mai mergea” are sensul impersonal „nu mai era cu putință”, iar cele două subordonate îi sunt subiect (ce nu mai mergea?), nu scop.În fragmentul:„O văzusem des în ultima săptămână, în vacanță, când stătea în gazdă la Bugiulescu, însă nu se mai întâmplase să fie singură și nici n-o privisem atent.” (Filip Florian)Elementele de relație, la nivel de frază, în ordinea apariției lor sunt următoarele:
- Pronume personal, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ
- Adverb relativ, cu valoare de element subordonator; pronume relativ însoțit de prepoziție, cu valoare de elemement subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ
- Pronume relativ, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip copulativ
- Pronume relativ, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip disjunctiv
- Adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ; conjuncție subordonatoare; conjuncție coordonatoare de tip copulativ
În ordine: „când” (adverb relativ, introduce subordonata), „însă” (conjuncție coordonatoare adversativă), „să” (conjuncție subordonatoare, introduce subiectiva) și „și” (conjuncție coordonatoare copulativă, întărită de „nici”).În fragmentul:„Și-a ales un loc adăpostit unde m-a dirijat cinci, șase metri mai la vale, lângă un corcoduș, și chiar dacă pufoaica ei roșie și treningul meu gri nu aduceau cu uniformele de camuflaj, mi-am amintit o scenă dintr-un film, cu doi soldați în iarna norvegiană, care se înțelegeau prin semne, pregătind explozia unui pod” (Filip Florian)Elementele de relație, la nivel de frază, în ordinea apariției lor sunt următoarele:
- Locuțiune conjuncțională subordonatoare; conjuncție subordonatoare; pronume relativ, cu valoare de element subordonator
- Conjuncție subordonatoare; adverb relativ cu valoare de element subordonator; locuțiune conjuncțională subordonatoare; pronume relativ, cu valoare de element subordonator
- Conjuncție subordonatoare; adverb relativ cu valoare de element subordonator; conjuncție subordonatoare; pronume relativ, cu valoare de element subordonator
- Adverb relativ cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip copulativ; locuțiune conjuncțională subordonatoare; pronume relativ cu valoare de element subordonator
- Locuțiune conjuncțională subordonatoare; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare; adverb relativ, cu valoare de element subordonator
În ordine: „unde” (adverb relativ, introduce o atributivă), „și” (conjuncție coordonatoare copulativă între propozițiile principale), „chiar dacă” (locuțiune conjuncțională subordonatoare, introduce concesiva) și „care” (pronume relativ, introduce atributiva).