Singura serie în care termenii nu aparțin aceleiași familii lexicale este:
- a grația, grațiat, grațiere, eliberare
- apărare, apărător, a apăra, apărat
- a aresta, arestat, arest, nearestat
- vină, a învinui, învinuit, învinuitor
- a abandona, abandon, abandonat, neabandonat
Eliberare are alt radical decât a grația, grațiat, grațiere. Celelalte serii sunt familii lexicale complete.În propoziția: „Era în 1907. (...) mă întorceam la Berlin, acasă.” (Mateiu Caragiale), verbul „a fi” are valoare de:
- Verb la o formă verbală nepersonală
- Verb copulativ, diateza activă
- Verb predicativ, diateza pasivă
- Verb auxiliar
- Verb predicativ cu valoare impersonală, diateza activă
Era în 1907 = se petrecea în 1907: a fi are sens deplin (predicativ) și nu are subiect, deci este predicativ cu valoare impersonală, la diateza activă.În fragmentul: „Acum înaintam în poveste cu inconștiența visătoare cu care mergi spre sala de operație, când ți-e teamă, dar parcă simți și o curiozitate ciudată, o voluptate.” (Mircea Cărtărescu)Elementele de relație, la nivel de frază, în ordinea apariției lor sunt următoarele:
- Pronume personal precedat de prepoziție, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ
- Adverb relativ cu valoare de element subordonator; pronume relativ precedat de prepoziție, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ
- Pronume relativ precedat de prepoziție, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip copulativ
- Pronume relativ precedat de prepoziție, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip disjunctiv
- Pronume relativ precedat de prepoziție, cu valoare de element subordonator; adverb relativ, cu valoare de element subordonator; conjuncție coordonatoare de tip adversativ
În ordine: cu care (pronume relativ cu prepoziție, introduce atributiva), când (adverb relativ, introduce temporala), dar (conjuncție coordonatoare adversativă).Toate cuvintele sunt despărțite corect în seria:
- A-fri-ca, sup-lu, a-gra-fă, pun-ctaj, jer-tfă
- Af-ri-ca, su-plu, ag-ra-fă, punc-taj, jert-fă
- A-fri-ca, su-plu, a-gra-fă, punc-taj, jert-fă
- Af-ri-ca, su-plu, ag-raf-ă, punc-taj, jert-fă
- Af-ri-ca, sup-lu, ag-ra-fă, pun-ctaj, jer-tfă
Grupurile consoană + l/r trec împreună la silaba următoare (A-fri-ca, su-plu, a-gra-fă). Între mai multe consoane, despărțirea se face înaintea ultimei: punc-taj, jert-fă.În enunțul: „De vreme ce nu este punctual, nu va mai fi cooptat în proiectul următor.”, elementul de relație la nivel de frază are valoare morfologică de:
- locuțiune conjuncțională cu rol de coordonator
- locuțiune conjuncțională cu rol de subordonator
- locuțiune substantivală
- conjuncție compusă cu rol de subordonator
- conjuncție compusă cu rol de coordonator
De vreme ce este locuțiune conjuncțională subordonatoare: introduce circumstanțiala de cauză de vreme ce nu este punctual.