Există, în ordine, o propoziție subordonată circumstanțială de cauză și două propoziții subordonate circumstanțiale de scop în fraza:
- Din cauză că ai acționat așa ca să îi redai încrederea în sine și ca să-i determini și pe alții să-l respecte, acum te consideră un adevărat prieten.
- Ca să obții rezultate frumoase, te sfătuiesc să-ți dai mai mult silința.
- Pentru ce ai declarat ca să-l aperi, ți-ai creat probleme.
- Fiindcă ai rezolvat multe exerciții ca să-ți fie mai ușor la test, ai fost apreciat.
„Din cauză că ai acționat așa” e circumstanțială de cauză, iar „ca să îi redai încrederea în sine” și „ca să-i determini și pe alții să-l respecte” sunt două circumstanțiale de scop coordonate — exact tiparul cerut. Celelalte fraze au o singură circumstanțială de scop sau alt raport (b, d) ori o completivă în locul cauzalei (c).Propoziția atributivă din fraza „Nu știu locul pe care l-ai vizitat, dar îmi imaginez că a fost frumos.” este introdusă prin:
- adjectiv pronominal relativ
- pronume nehotărât
- conjuncție subordonatoare
- pronume relativ
„Pe care l-ai vizitat” determină substantivul locul și e introdusă prin care, pronume relativ cu funcție sintactică proprie în subordonată (complement direct, „l-ai vizitat” pe care) — deci pronume relativ, nu adjectiv pronominal (care ar însoți direct un substantiv) și nici conjuncție.Cazurile pronumelor relative care introduc propozițiile subordonate în frazele „Nu știu ce voia să facă în acea situație, dar consider că acțiunile care îi defineau comportamentul puteau avea repercusiuni grave. Părinții sunt cei care l-au sfătuit să aibă grijă pe viitor.”sunt, în ordine:
- nominativ, nominativ, nominativ
- acuzativ, nominativ, acuzativ
- nominativ, acuzativ, nominativ
- acuzativ, nominativ, nominativ
Ce e complement direct al lui voia să facă — acuzativ; primul care (din „acțiunile care îi defineau comportamentul”) e subiect al lui defineau — nominativ; al doilea care (din „cei care l-au sfătuit”) e tot subiect, al lui au sfătuit — nominativ. Tiparul e acuzativ, nominativ, nominativ.Există un cuvânt despărțit greșit în silabe în seria:
- pan-a-fri-can, pre-emp-ți-u-ne, func-ți-e, trans-da-nu-bi-an, o-biect
- tic-sit, mag-mă, dez-ro-bi, fi-zi-o-no-mi-e, in-na-vi-ga-bil
- pan-a-fri-can, pre-emp-ți-u-ne, fi-zi-o-no-mi-e, in-na-vi-ga-bil, func-ți-e
- tic-sit, mag-mă, dez-ro-bi, fi-zio-no-mi-e, in-na-vi-ga-bil
Fizionomie se desparte corect fi-zi-o-no-mi-e (fiecare vocală alăturată în hiat rămâne în silabă proprie). Seria care scrie greșit acest cuvânt contopește zi și o într-o singură silabă, fi-zio-no-mi-e — celelalte serii au toate cuvintele despărțite corect.În secvența „Eu am aflat întâmplător despre ei că sunt buni povestitori. Mi-au relatat aventura extraordinară a unei leoaice evadate de la circ.” există:
- trei triftongi
- un triftong
- doi triftongi
- patru triftongi
La nivelul pronunției, pronumele eu și ei se rostesc [ieu], [iei] — doi triftongi. Se adaugă Mi-au, rostit într-o silabă (iau), și leoaice (le-oai-ce → oai): patru triftongi. Unei are doar diftongul ei.