Spre deosebire de teritoriile transformate în pașalâcuri, Țara Românească și Moldova și-au păstrat, sub suzeranitate otomană:
- dreptul de a încheia alianțe cu dușmanii Porții
- scutirea de orice obligații bănești față de Poartă
- instituțiile proprii, inclusiv domnia
- dreptul de a-și alege domnii fără confirmare
Suzeranitatea însemna plata tributului și obligații politico-militare, dar țările își păstrau domnia, Sfatul domnesc, biserica și legile; domnii trebuiau confirmați de Poartă, iar alianțele cu dușmanii ei erau considerate trădare.În Țara Românească și Moldova medievală, succesiunea la tron se făcea pe baza principiului:
- ereditar-electiv
- primogeniturii stricte
- numirii de către suzeran
- alegerii prin vot obștesc
Domnul era ales de boieri (și de cler) dintre membrii familiei domnitoare, inclusiv fiii nelegitimi, ceea ce combina ereditatea cu alegerea; lipsa primogeniturii a alimentat luptele pentru tron.Teoria „admigrării”, potrivit căreia continuitatea românilor la nord de Dunăre a fost întărită de veniri ale românilor din sudul fluviului, a fost formulată de:
- A. D. Xenopol
- Nicolae Iorga
- B. P. Hasdeu
- Dimitrie Onciul
Dimitrie Onciul a acceptat continuitatea nord-dunăreană, dar a admis și migrații dinspre sud care au consolidat-o; Xenopol a respins integral teza lui Roesler în „Teoria lui Roesler” (1884), iar Hasdeu a reabilitat elementul dacic.Privilegiul comercial acordat în 1408 negustorilor din Liov, care fixa vămile și drumurile comerciale ale Moldovei, a fost emis de:
- Petru I Mușat
- Alexandru cel Bun
- Ștefan cel Mare
- Roman I
Privilegiul din 1408 al lui Alexandru cel Bun, primul act comercial important al Moldovei, a organizat traficul pe drumurile comerciale dintre Liov și porturile Mării Negre; Petru I Mușat și Roman I domniseră în secolul al XIV-lea.Primul mitropolit al Moldovei recunoscut de Patriarhia de la Constantinopol, în 1401, a fost:
- Iachint de Vicina
- Antim Critopol
- Iosif
- Varlaam
Iosif, rudă a Mușatinilor, a fost recunoscut mitropolit în 1401, în timpul lui Alexandru cel Bun, după un lung conflict cu Patriarhia; Iachint de Vicina a fost primul mitropolit al Ungrovlahiei (1359), iar Varlaam a trăit în secolul al XVII-lea.