Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la:
- 11 februarie 1866
- 24 ianuarie 1862
- 24 ianuarie 1859
- 5 ianuarie 1859
Cuza a fost ales întâi la Iași, la 5 ianuarie 1859, și apoi la București, la 24 ianuarie 1859, realizându-se dubla alegere; 24 ianuarie 1862 este data unificării depline sub numele România, iar 11 februarie 1866 ziua abdicării.Constituția din 1866, prima constituție modernă a României, a fost promulgată în timpul domniei lui:
- Alexandru Ioan Cuza
- Carol I
- Ferdinand I
- Barbu Știrbei
Constituția a fost votată de Adunarea Constituantă și promulgată de Carol I la 1 iulie 1866, la două luni după sosirea sa în țară; în timpul lui Cuza actul fundamental era Statutul Dezvoltător din 1864, iar Ferdinand I a promulgat Constituția din 1923.Monarhia constituțională ereditară, cu un principe dintr-o dinastie străină, a fost instaurată în România în anul:
- 1866
- 1877
- 1859
- 1881
În mai 1866 Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost adus pe tron, iar Constituția din același an a consacrat monarhia ereditară; 1881 este anul proclamării Regatului, când Carol I devine rege, nu anul instaurării dinastiei.Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație, instituțiile comune ale Principatelor prevăzute de Convenția de la Paris (1858), își aveau sediul la:
- București
- Iași
- Focșani
- Galați
Convenția a așezat cele două instituții comune la Focșani, oraș aflat pe granița dintre Moldova și Țara Românească, tocmai pentru a nu favoriza niciuna dintre capitale; Iași și București rămâneau capitalele celor două Principate, cu guverne și adunări separate.Legea secularizării averilor mănăstirești, din decembrie 1863, a fost adoptată în timpul guvernului condus de:
- Nicolae Kretzulescu
- Ion Ghica
- Barbu Catargiu
- Mihail Kogălniceanu
Guvernul Mihail Kogălniceanu (1863–1865) a trecut prin Adunare legea secularizării, prin care circa un sfert din teritoriul țării a intrat în proprietatea statului; Barbu Catargiu, primul-ministru conservator, fusese asasinat în iunie 1862.