Regimul fanariot a fost instaurat în Moldova în 1711, primul domn fanariot fiind:
- Alexandru Ipsilanti
- Nicolae Mavrocordat
- Constantin Brâncoveanu
- Constantin Mavrocordat
Nicolae Mavrocordat a fost numit domn al Moldovei în 1711, după fuga lui Dimitrie Cantemir în Rusia, și apoi al Țării Românești în 1716; Constantin Mavrocordat este fiul său, reformatorul care a desființat șerbia, iar Brâncoveanu a fost ultimul mare domn pământean, executat în 1714.Proclamația de la Islaz, programul revoluției de la 1848 din Țara Românească, a fost citită mulțimii la 9/21 iunie 1848 de:
- Gheorghe Magheru
- Nicolae Bălcescu
- Ion Heliade Rădulescu
- Simion Bărnuțiu
Ion Heliade Rădulescu, autorul textului, a citit Proclamația la Islaz în fața mulțimii adunate; Bălcescu era membru al guvernului provizoriu, Magheru a comandat tabăra de la Râureni, iar Bărnuțiu a rostit discursul de la Blaj, în Transilvania.În martie 1821, după intrarea în București, Tudor Vladimirescu și-a stabilit tabăra la:
- Țânțăreni
- Cotroceni
- Islaz
- Padeș
Ajuns în București în martie 1821, Tudor și-a așezat tabăra la mănăstirea Cotroceni, de unde a negociat cu boierii și cu Poarta; Padeș este locul proclamației din ianuarie, iar Țânțăreni tabăra din Oltenia, dinaintea marșului spre capitală.Regulamentele Organice au fost elaborate sub supravegherea guvernatorului rus al Principatelor, generalul:
- Alexandru Ipsilanti
- Nikolai Ignatiev
- Mihail Kutuzov
- Pavel Kiseleff
Generalul Pavel Kiseleff a administrat Principatele între 1829 și 1834 și a coordonat redactarea Regulamentelor Organice, intrate în vigoare în 1831 și 1832; Ipsilanti este conducătorul Eteriei, iar Kutuzov comandase armata rusă în războiul ruso-turc din 1806–1812.Mișcarea revoluționară din Moldova, începută la Iași în martie 1848, a fost reprimată de domnitorul:
- Gheorghe Bibescu
- Grigore Alexandru Ghica
- Ioan Sandu Sturdza
- Mihail Sturdza
Mihail Sturdza i-a arestat pe semnatarii Petiției-proclamațiune redactate de Vasile Alecsandri la 27 martie 1848, înăbușind mișcarea de la Iași în câteva zile; Gheorghe Bibescu era domnul Țării Românești, care a abdicat în fața revoluției din iunie 1848.