Regulamentele Organice au intrat în vigoare în Țara Românească în anul:
- 1831
- 1832
- 1834
- 1829
Regulamentul Organic a intrat în vigoare în Țara Românească la 1 iulie 1831, iar în Moldova la 1 ianuarie 1832; textele fuseseră redactate sub administrația rusă condusă de Pavel Kiseleff, în temeiul Tratatului de la Adrianopol din 1829.Potrivit Regulamentelor Organice, domnul Țării Românești și domnul Moldovei erau aleși pe viață de către:
- Adunarea Obștească Extraordinară
- Adunarea Obștească Ordinară
- Divanul ad-hoc
- Sfatul domnesc
Regulamentele Organice (1831–1832) încredințau alegerea domnului, pe viață, unei Adunări Obștești Extraordinare, în timp ce Adunarea Obștească Ordinară exercita atribuțiile legislative curente; Divanurile ad-hoc au fost convocate abia în 1857, în urma Congresului de la Paris.Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a introdus în organizarea statului român:
- un parlament bicameral, prin înființarea Corpului Ponderator
- votul universal pentru bărbații de peste 21 de ani
- responsabilitatea ministerială în fața Adunării Elective
- principiul monarhiei ereditare străine
Aprobat prin plebiscit în mai 1864, după lovitura de stat de la 2/14 mai, Statutul Dezvoltător a adăugat Adunării Elective un al doilea corp legiuitor, Corpul Ponderator, instituind primul parlament bicameral al României; monarhia ereditară străină a fost consacrată abia de Constituția din 1866.Constituția României din 1866 a fost redactată având ca principal model:
- Constituția Franței din 1848
- Constituția Prusiei din 1850
- Constituția Statelor Unite din 1787
- Constituția Belgiei din 1831
Promulgată la 1 iulie 1866, prima Constituție a României a fost redactată după modelul Constituției belgiene din 1831, considerată la acea dată cea mai liberală lege fundamentală din Europa.Constituția din 1866 a fost adoptată fără acordul puterii suzerane, iar textul ei nu menționa:
- inviolabilitatea proprietății
- suzeranitatea otomană asupra României
- responsabilitatea ministerială
- libertatea presei
Textul promulgat la 1 iulie 1866 nu pomenea suzeranitatea Imperiului Otoman, iar articolul 1 arăta că Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România — o afirmare de fapt a independenței; recunoașterea juridică a independenței a venit abia prin Congresul de la Berlin, în 1878.