Mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu a debutat în ianuarie 1821 prin proclamația citită la:
- Blaj, în Transilvania
- Islaz, în Romanați
- Padeș, în Gorj
- Iași, în Moldova
Tudor Vladimirescu a lansat Proclamația de la Padeș, în Gorj, la 23 ianuarie 1821, adresată tuturor locuitorilor Țării Românești și chemându-i la luptă împotriva dregătorilor abuzivi, declanșând astfel mișcarea; Islaz și Blaj sunt locuri ale revoluției de la 1848.Documentul programatic al mișcării de la 1821, care cerea desființarea privilegiilor boierești la numirea în dregătorii și acordarea funcțiilor după merit, se intitulează:
- Proclamația de la Islaz
- Dorințele partidei naționale din Moldova
- Cererile norodului românesc
- Petiția Națională
Cererile norodului românesc, redactat în februarie 1821, este programul mișcării lui Tudor Vladimirescu: cere numirea în dregătorii după merit, nu după rang sau avere, desființarea unor dări și o armată de panduri; celelalte documente aparțin revoluției de la 1848.Rezoluțiile adoptate de Adunările ad-hoc convocate în Principate în anul 1857 cereau, ca principală revendicare:
- proclamarea independenței față de Imperiul Otoman
- împroprietărirea clăcașilor pe moșiile mănăstirești
- adoptarea unei constituții pe baza votului universal
- unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România, condus de un principe străin
Adunările ad-hoc, convocate în 1857 conform Tratatului de la Paris din 1856, au votat rezoluții care cereau respectarea autonomiei și neutralitatea Principatelor, unirea lor într-un singur stat cu numele România și un principe străin dintr-o dinastie domnitoare europeană, precum și un guvern reprezentativ constituțional.Convenția de la Paris din 1858 stabilea, pentru cele două Principate, următoarele instituții comune:
- Consiliul Dirigent și Marele Sfat Național
- o singură Adunare Electivă, cu sediul la București
- Comisia Centrală de la Focșani și Înalta Curte de Justiție și de Casație
- un singur domn și un singur guvern
Convenția de la Paris, semnată la 7/19 august 1858, menținea doi domni, două guverne și două adunări elective, dar prevedea două instituții comune — Comisia Centrală de la Focșani, cu rol legislativ, și Înalta Curte de Justiție și de Casație — statul purtând numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Românești la:
- 24 ianuarie 1859
- 24 ianuarie 1862
- 11 februarie 1866
- 5 ianuarie 1859
Cuza a fost ales mai întâi domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, iar apoi domn al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, realizându-se astfel dubla alegere care a ocolit interdicția Convenției de la Paris.