Dacia a fost transformată în provincie romană în urma celui de-al doilea război daco-roman, purtat de împăratul Traian împotriva lui Decebal, în anul:
- 271
- 101
- 106
- 117
Al doilea război daco-roman s-a încheiat în anul 106, când teritoriul cucerit a devenit provincie a Imperiului Roman; primul război se desfășurase în 101–102, iar 271 este anul începerii retragerii aureliene.Retragerea armatei și a administrației romane din Dacia, hotărâtă de împăratul Aurelian, a avut drept consecință directă:
- crearea, la sud de Dunăre, a provinciei Dacia Aureliană
- transformarea Daciei în provincie imperială condusă de un legat
- acordarea cetățeniei romane locuitorilor liberi ai imperiului
- ridicarea limesului alutan
Între 271 și 275 Aurelian a mutat armata și administrația la sud de Dunăre, unde a organizat, din teritorii desprinse din Moesia, provincia Dacia Aureliană; cetățenia romană fusese acordată locuitorilor liberi ai imperiului prin edictul lui Caracalla, în 212, iar limesul alutan aparține perioadei de stăpânire efectivă a provinciei.Cea mai veche mențiune a vlahilor sud-dunăreni, legată de uciderea lui David, fratele țarului Samuel, se află în cronica scrisă de:
- Kekaumenos
- Anonymus
- Nicetas Choniates
- Ioan Skylitzes
Cronica lui Ioan Skylitzes consemnează cel mai vechi eveniment în care apar românii sud-dunăreni: în anul 976, David, fratele lui Samuel, a fost ucis de „vlahi călători” într-un loc situat între Castoria și Prespa. Kekaumenos, în „Sfaturi și povestiri”, descrie vlahii din Thessalia la răscoala din 1066, iar Nicetas Choniates relatează răscoala Asăneștilor, de la sfârșitul secolului al XII-lea — ambele evenimente ulterioare.Caracterul latin al creștinismului timpuriu din spațiul carpato-dunărean este dovedit de originea latină a unor termeni fundamentali precum:
- icoană, călugăr, episcop, liturghie
- biserică, cruce, a boteza, Dumnezeu
- duhovnic, vlădică, mucenic, praznic
- cneaz, jupân, boier, vornic
Termenii de bază ai creștinismului românesc provin din latină — basilica > biserică, crux > cruce, baptizare > a boteza, Domine Deus > Dumnezeu —, semn că încreștinarea s-a produs în epoca romanizării, înainte de contactul cu slavii; vlădică, mucenic sau praznic sunt împrumuturi slave, icoană, călugăr ori liturghie sunt de origine greacă, iar cneaz, jupân, boier și vornic sunt titluri administrative de origine slavă.Comunitatea sătească autonomă, întemeiată pe stăpânirea în devălmășie a pășunilor și pădurilor și condusă de un jude sau cneaz, poartă numele de:
- starostia
- breasla
- obștea
- dieta
Obștea sătească este unitatea de bază a organizării românilor în mileniul migrațiilor, cu proprietate devălmașă asupra pășunilor și pădurilor și în frunte cu un jude sau cneaz; breasla este o asociație meșteșugărească urbană, dieta este adunarea de stări a Transilvaniei, iar starostia este o circumscripție administrativă.