În scrisoarea adresată principilor creștini în ianuarie 1475, în care numea Moldova „poarta creștinătății”, Ștefan cel Mare anunța victoria obținută la:
- Baia
- Războieni
- Codrii Cosminului
- Vaslui
Scrisoarea din 25 ianuarie 1475 a urmat victoriei de la Vaslui (Podul Înalt) asupra lui Soliman Pașa și cerea sprijin împotriva unei noi campanii otomane; Războieni a fost o înfrângere (1476), iar Baia și Codrii Cosminului au fost lupte cu maghiarii, respectiv cu polonii.Potrivit Constituției din 1866, persoana domnului era inviolabilă, iar răspunderea pentru actele sale o purtau:
- președinții celor două Camere
- miniștrii care le contrasemnau
- judecătorii Curții de Casație
- membrii Consiliului de Stat
Constituția prevedea că niciun act al domnului nu are tărie fără contrasemnătura unui ministru, care devine astfel răspunzător; principiul este unul de bază al monarhiei constituționale, preluat după modelul belgian.Prezența romană la nord de Dunăre după retragerea aureliană este probată și de podul de piatră ridicat sub Constantin cel Mare, în 328, între:
- Sucidava și Oescus
- Drobeta și Pontes
- Dinogetia și Barboși
- Tropaeum Traiani și Capidava
Podul lui Constantin lega Oescus, pe malul sudic, de Sucidava (Celei), cap de pod roman pe malul stâng; podul dintre Drobeta și Pontes fusese construit de Apollodor din Damasc pentru Traian, înaintea celui de-al doilea război daco-roman.„Proiectul de pacificare” semnat la Seghedin, în iulie 1849, de Nicolae Bălcescu și Lajos Kossuth urmărea:
- unirea Transilvaniei cu Țara Românească și Moldova
- împăcarea românilor din Apuseni cu revoluția maghiară
- retragerea trupelor țariste din Țara Românească și Moldova
- recunoașterea Petiției Naționale de către Curtea de la Viena
Bălcescu a mediat între Kossuth și Avram Iancu, iar proiectul acorda unele drepturi românilor în schimbul încetării luptelor; acordul a venit prea târziu, revoluția maghiară fiind înfrântă de armatele austriacă și rusă în august 1849.În 1476, Vlad Țepeș a recâștigat pentru scurt timp tronul Țării Românești cu sprijinul lui:
- Matia Corvin și Iancu de Hunedoara
- Radu cel Frumos și Mehmed al II-lea
- Basarab Laiotă și Cazimir al IV-lea
- Ștefan cel Mare și Ștefan Báthory
Eliberat de Matia Corvin, Vlad a revenit în 1476 cu ajutorul lui Ștefan cel Mare și al lui Ștefan Báthory, înlăturându-l pe Basarab Laiotă; a fost ucis la sfârșitul aceluiași an. Iancu de Hunedoara murise în 1456, iar Radu cel Frumos, în 1475.