Potrivit Tratatului de pace de la Paris (1856), Moldova și Țara Românească rămâneau sub suzeranitatea:
- Imperiului Rus
- Imperiului Austriac
- Imperiului Otoman
- Marilor Puteri garante
Tratatul a menținut suzeranitatea Porții asupra Principatelor și a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a celor șapte Mari Puteri; garanția nu era suzeranitate, iar trupele austriece, aflate în Principate din 1854, le ocupau fără vreun drept de suzeranitate.Potrivit Constituției din 1948, organul suprem al puterii de stat în Republica Populară Română era:
- Marea Adunare Națională
- Prezidiul Marii Adunări Naționale
- Consiliul de Miniștri
- Comitetul Central al partidului
Constituția din 1948 definea Marea Adunare Națională drept organ suprem al puterii de stat; Prezidiul ei funcționa între sesiuni și exercita atribuțiile de șef al statului, iar rolul conducător al partidului a fost consacrat abia de Constituția din 1952.Secularizarea din 1863 a lovit în special averile mănăstirilor „închinate”, adică ale celor dependente de:
- Mitropolia Ungrovlahiei
- episcopiile ortodoxe din Transilvania
- Patriarhia de la Moscova
- Locurile Sfinte din Orient
Mănăstirile închinate trimiteau o parte din venituri Locurilor Sfinte (Muntele Athos, Ierusalim, Sinai etc.), administrate de călugări greci; tocmai scurgerea acestor venituri în afara țării a justificat secularizarea, care a trecut în proprietatea statului aproximativ un sfert din suprafața țării.În iulie 1877, după eșecurile suferite în fața Plevnei, cererea ca armata română să treacă Dunărea în sprijinul trupelor ruse a fost adresată principelui Carol de:
- țarul Alexandru al II-lea
- marele duce Nicolae
- cancelarul Gorceakov
- generalul Skobelev
Telegrama marelui duce Nicolae, comandantul armatei ruse din Balcani, cerea urgent ajutorul armatei române; anterior, diplomația rusă, prin Gorceakov, respinsese cooperarea militară, iar Skobelev era un general subordonat marelui duce.Potrivit hotărârilor dietelor Transilvaniei din secolul al XVI-lea, confesiunea ortodoxă a românilor avea statutul de religie:
- tolerată
- receptă
- de stat
- interzisă
Dietele au recunoscut patru religii recepte – catolică, luterană, calvină și unitariană –, iar ortodoxia românilor a rămas doar tolerată, ceea ce completa excluderea românilor din sistemul celor trei „națiuni” privilegiate.