În anul 2003, pentru a permite aderarea României la Uniunea Europeană au fost modificate unele articole ale Constituției din 1991; prin Constituția din 1965 denumirea oficială a țării era Republica Populară Română.Analizați conținutul celor două enunțuri și marcați cu:
- Ambele enunțuri sunt adevărate și sunt în raport de cauzalitate.
- Ambele enunțuri sunt adevărate și nu sunt în raport de cauzalitate.
- Primul enunț este adevărat, al doilea enunț este fals.
- Primul enunț este fals și al doilea enunț este adevarat.
Primul enunț este adevărat — Constituția din 1991 a fost revizuită în 2003 pentru a pregăti aderarea la Uniunea Europeană; al doilea este fals, Constituția din 1965 schimbând denumirea țării în Republica Socialistă România, nu Republica Populară Română (nume folosit între 1947 și 1965).De la sfârșitul secolului al XIV-lea, românii au susținut politica de „cruciadă târzie”; din secolul al XV-lea relațiile Țărilor Române cu Imperiul otoman au fost reglementate prin documentele numite „capitulații”.Analizați conținutul celor două enunțuri și marcați cu:
- Ambele enunțuri sunt adevărate și sunt în raport de cauzalitate.
- Ambele enunțuri sunt adevărate și nu sunt în raport de cauzalitate.
- Primul enunț este adevărat, al doilea enunț este fals.
- Primul enunț este fals, al doilea enunț este adevărat.
Ambele afirmații sunt adevărate — participarea la cruciada târzie și reglementarea relațiilor cu Poarta prin capitulații sunt fapte reale ale politicii externe medievale românești — dar sunt două planuri distincte ale relației cu Imperiul Otoman, fără relație cauzală directă între ele.Transilvania cunoaște la sfârșitul secolului al XVII-lea o modificare a statutului ei politic; prin instaurarea regimului politic fanariot, domnul era considerat un înalt funcționar al Porții, putând fi numit sau schimbat după cum erau interesele acesteia.Analizați conținutul celor două enunțuri și marcați cu:
- Ambele enunțuri sunt adevărate și sunt în raport de cauzalitate.
- Ambele enunțuri sunt adevărate și nu sunt în raport de cauzalitate.
- Primul enunț este adevărat, al doilea enunț este fals.
- Primul enunț este fals, al doilea enunț este adevărat.
Ambele afirmații sunt adevărate — Transilvania trece sub stăpânire habsburgică la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar regimul fanariot, instaurat în Moldova și Țara Românească din 1711/1716, transforma domnul într-un funcționar numit de Poartă — dar sunt schimbări petrecute în spații și la momente diferite, fără relație cauzală între ele.Dezbaterile Adunărilor Ad-hoc s-au finalizat cu adoptarea câte unei Rezoluții, cuprinzând propunerile adresate marilor puteri; marile puteri au recunoscut dubla alegere ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza în cursul anului 1859, iar unirea deplină a Principatelor, în decembrie 1862.Analizați conținutul celor două enunțuri și marcați cu:
- Ambele enunțuri sunt adevărate și sunt în raport de cauzalitate.
- Ambele enunțuri sunt adevărate și nu sunt în raport de cauzalitate.
- Primul enunț este adevărat, al doilea enunț este fals.
- Primul enunț este fals, al doilea enunț este adevărat.
Primul enunț este adevărat — Adunările Ad-hoc au adoptat Rezoluții cu propunerile de unire înaintate marilor puteri; al doilea este fals, unirea deplină, administrativă și legislativă, a Principatelor fiind recunoscută la 24 ianuarie 1862, nu în decembrie 1862.În 1863, Cuza a stabilit relații diplomatice cu Serbia, peste capul Porții, relații continuate după venirea lui Carol I la tronul țării; cu prilejul sărbătorilor de la Putna din 1871, tânărul A. D. Xenopol aprecia că „marea unire” este un fapt inevitabil.Analizați conținutul celor două enunțuri și marcați cu:
- Ambele enunțuri sunt adevărate și sunt în raport de cauzalitate.
- Ambele enunțuri sunt adevărate și nu sunt în raport de cauzalitate.
- Primul enunț este adevărat, al doilea enunț este fals.
- Primul enunț este fals, al doilea enunț este adevărat.
Ambele afirmații sunt adevărate — Cuza a inițiat relații directe cu Serbia în 1863, continuate sub Carol I, iar la serbările de la Putna din 1871 A. D. Xenopol a vorbit despre inevitabilitatea unirii tuturor românilor — dar sunt două episoade distincte ale afirmării naționale, fără relație cauzală directă între ele.