1/5
00:00
Variabilele x și y sunt reale, iar z și t sunt întregi. Indicați ce valoare va avea x după executarea următoarei secvențe de instrucțiuni.
x=1.5; y=2.0;
z=2; t=4;
x=x*y+(float)z/t;3.03.52.53.15(float)z se aplică lui z înainte de împărțire, deci (float)z/t este o împărțire reală: 2.0/4 = 0.5 (fără conversie, z/t ar fi împărțire între întregi și ar da 0). Apoi x*y este 1.5*2.0 = 3.0, iar x devine 3.0+0.5 = 3.5.În secvența de mai jos toate variabilele sunt numere întregi. Indicați care dintre următoarele secvențe de instrucțiuni pot înlocui punctele de suspensie astfel încât, în urma executării secvenței obținute, variabila x să memoreze valoarea .
y=1234567, x=0, z=1;
while(y)
{
if(!(y%2)){...}
y/=10;
}x=(y%10)*10+x; z=z*10;x=(y%10)*10+x; z=z+1;x=z*(y%10)+x; z=z*10;z=z*10; x=z*(y%10)+x;y de la dreapta la stânga, iar !(y%2) le reține doar pe cele pare: , , , în această ordine. Pentru a construi , fiecare cifră pară nouă trebuie înmulțită cu o putere a lui care crește la fiecare cifră reținută, adică exact x=z*(y%10)+x; z=z*10;: , apoi , apoi . Cele două variante care folosesc x=(y%10)*10+x înmulțesc mereu cu și ajung la , oricum ar evolua z. Cea care începe cu z=z*10; folosește un z deja înmulțit, deci cifrele sunt înmulțite cu , , , iar rezultatul este .Pentru a verifica dacă într-un tablou unidimensional având elementele există elementul cu valoarea , se aplică metoda căutării binare.Știind că numerotarea elementelor, în tablou, se realizează începând cu poziția , indicați care este numărul minim de elemente ale tabloului care trebuie verificate pentru a găsi elementul căutat.
Indicați care este numărul elementelor egale cu 1 aflate pe diagonala principală în urma executării secvenței de mai jos, în care A este un tablou bidimensional cu n linii și n coloane, iar i, j sunt variabile de tip întreg.
for(i=n;i>=1;i--)
for(j=n;j>=1;j--)
A[i][j]=(i==j);nnu poate fi calculatn-1(n+1)*n/2(i==j), adică când și în rest. Toate cele elemente de pe diagonala principală (unde ) devin , deci răspunsul este n.Indicați valoarea variabilei s la finalul executării următoarei secvențe de program:
char s[100]="aerisirea", t[100];
for(int i=0;i<strlen(s)/2;i++)
{
if(strchr("aeiou",s[i]) && s[i]==s[strlen(s)-i-1])
{
strcpy(t,s+i);
strcpy(s+i+1,t);
s[i+1]='x';
strcpy(t,s+strlen(s)-i-1);
strcpy(s+strlen(s)-i,t);
s[strlen(s)-i-1]='x';
i++;
}
}xaxerxisxirxrxaaxerisireaxaxexrisirexaxaxexrixsixrexaxif se execută când s[i] este vocală egală cu litera simetrică din dreapta; atunci pune câte un x după fiecare dintre cele două vocale, iar i++ din interior sare peste x-ul nou inserat. Pas cu pas: i=0 (a și a) dă axerisireax; i=2 (e și e) dă axexrisirexax; i=4 este r, nu vocală; i=5 (i și i) dă axexrixsixrexax. După blocul pentru i=5, variabila i ajunge la , iar condiția este falsă (șirul are acum caractere), deci rezultatul final este axexrixsixrexax.