Sensul vieții este o problemă specifică:
- teoriei cunoașterii
- teoriilor științifice
- naturii umane
- naturii fizice
Sensul vieții este o problemă specifică naturii umane, nu teoriei cunoașterii sau naturii fizice, domenii care nu privesc reflecția asupra propriei existențe.Ramurile eticii teleologice sunt:
- hedonismul și etica aplicată
- eudaimonismul și deontologia
- eudaimonismul și hedonismul
- hedonismul și utilitarismul
Eudaimonismul și hedonismul sunt cele două ramuri ale eticii teleologice, care judecă valoarea acțiunii după scopul (fericirea sau plăcerea) urmărit.O problemă controversată din punct de vedere moral, precum inteligența artificială, este abordată, în mod explicit, de către:
- etica deontologică
- etica aplicată
- hedonism
- eudaimonism
Inteligența artificială, ca problemă morală controversată și de actualitate, este abordată explicit de etica aplicată, nu de hedonism sau eudaimonism, teorii morale generale.Libertatea pozitivă se deosebește de libertatea negativă prin faptul că presupune:
- absența oricărui tip de constrângere în sfera vieții individuale și colective
- restrângerea intervenției statului în sfera vieții individuale la un nivel minim
- absența constrângerilor arbitrare impuse de puterea politică sau de alți oameni
- intervenția statului în sfera vieții individuale pentru asigurarea unor drepturi
Libertatea pozitivă, spre deosebire de cea negativă, presupune intervenția activă a statului în viața individuală, pentru asigurarea unor drepturi și resurse.Conform lui J. St. Mill, libertatea individuală poate fi diminuată legitim în situația în care:
- se dorește subordonarea societății civile
- se previne încălcarea libertății celorlalți
- se impune anularea drepturilor omului
- se instaurează un regim dictatorial
Pentru J. St. Mill, libertatea individuală poate fi diminuată legitim doar atunci când se previne încălcarea libertății celorlalți — principiul vătămării.