Din punct de vedere economic, este marfă:
- un bun destinat autoconsumului
- un bun liber
- un bun existent în cantități nelimitate
- un serviciu obținut prin cumpărare
Marfa este bunul economic destinat schimbului, obținut prin vânzare-cumpărare; bunurile de autoconsum și bunurile libere nu trec prin piață, deci nu sunt marfă.Dacă nivelul producției este zero, atunci:
- costul fix este negativ
- costul total este egal cu costul fix
- costul variabil este mai mare decât costul fix
- costul marginal este mai mare decât costul total mediu
La producție zero, costul variabil este zero, deci costul total se reduce la costul fix, care există chiar și fără nicio unitate produsă.În situația în care prețul de vânzare și costul unitar al unui bun economic scad fiecare cu 20%, rata profitului, calculată la cost:
- crește, în raport cu cea calculată la cifra de afaceri
- rămâne constantă
- este egală cu rata profitului, calculată la capitalul utilizat
- nu mai poate fi determinată
Rata profitului la cost este raportul dintre profitul unitar și costul unitar; dacă prețul și costul scad în aceeași proporție, profitul unitar scade proporțional cu costul, iar raportul (rata profitului) rămâne neschimbat.Dobânda plătită pentru un credit acordat pe 2 luni este de 15000 u.m., calculată la o rată anuală a dobânzii de 9%. În aceste condiții, creditul acordat este de:
- 87500 u.m.
- 90000 u.m.
- 1000000 u.m.
- 1350000 u.m.
Dobânda pe 2 luni la o rată anuală de 9% reprezintă 1,5% din credit; 15000:1,5%=1000000 u.m.Atâta timp cât satisfacția conferită de consumarea unui bun nu a atins pragul maxim, utilitatea marginală a fiecărei noi unități consumate din respectivul bun este:
- mai mare decât utilitatea totală
- pozitivă
- mai mică decât utilitatea individuală
- maximă
Cât timp utilitatea totală nu a atins maximul, fiecare unitate suplimentară consumată încă adaugă satisfacție, deci utilitatea marginală este pozitivă (chiar dacă descrescătoare).