Dintre două metale, reducătorul mai puternic este cel care are potențialul standard de reducere:
Dintre două metale, reducătorul mai puternic este cel care are potențialul standard de reducere:
mai pozitiv
mai apropiat de zero
mai negativ
egal cu al hidrogenului
Un potențial de reducere foarte negativ înseamnă că ionul metalului se reduce greu, deci metalul cedează ușor electroni: este un reducător puternic (de exemplu magneziul sau zincul). Metalele cu potențial pozitiv, cum sunt cuprul și argintul, sunt reducători slabi.
O sare albă, solubilă în apă, colorează flacăra în violet, iar soluția ei formează cu AgNOX3 un precipitat alb, solubil în soluție de amoniac. Sarea este:
NaCl
KI
CaClX2
KCl
Flacăra violetă indică ionul KX+, iar precipitatul alb de AgCl, solubil în amoniac (formează [Ag(NHX3)X2]Cl), indică ionul clorură. KI are tot potasiu, dar AgI este galben și insolubil în amoniac; NaCl și CaClX2 dau precipitatul corect, dar colorează flacăra în galben, respectiv roșu-cărămiziu.
Cromul are același număr de oxidare în ambii compuși din perechea:
CrX2OX3 și CrOX3
KX2CrOX4 și KX2CrX2OX7
KX2CrX2OX7 și CrX2(SOX4)X3
CrClX3 și KX2CrOX4
În cromatul de potasiu, 2(+1)+x+4(−2)=0, iar în dicromat, 2(+1)+2x+7(−2)=0: în ambele x=+6, deși formulele diferă. CrX2OX3, CrX2(SOX4)X3 și CrClX3 conțin crom +3, iar CrOX3 crom +6.
La titrarea unui acid tare cu o bază tare se pot folosi ca indicatori atât fenolftaleina, cât și metiloranjul, deoarece:
la echivalență pH-ul variază brusc, acoperind ambele zone de viraj
ambii indicatori își schimbă culoarea exact la pH=7, la echivalență
ambii indicatori sunt incolori în mediu acid și colorați în mediu bazic
indicatorii reacționează numai cu baza adăugată în exces, nu cu acidul
În jurul punctului de echivalență, o singură picătură de titrant schimbă pH-ul de la aproximativ 4 la 10; acest salt include atât zona de viraj a metiloranjului (3,1–4,4), cât și a fenolftaleinei (8,2–10), deci eroarea este neglijabilă. Niciunul dintre indicatori nu virează exact la pH=7, iar metiloranjul este roșu, nu incolor, în mediu acid.
O probă de 12,5g dintr-un amestec de CaCOX3 și NaCl se tratează cu acid clorhidric în exces; se degajă 2,24L de gaz (c.n.). Procentul masic de CaCOX3 din amestec este:
80%
40%
20%
35,2%
Numai carbonatul reacționează: CaCOX3+2HClCaClX2+COX2+HX2O. nCOX2=0,1mol=nCaCOX3, deci m=10g și 10/12,5=80%. 40% împarte greșit la 2, folosind raportul COX2:HCl, 20% este procentul de NaCl, iar 35,2% raportează masa de COX2 la probă.