Două săruri albe, una de sodiu și una de calciu, se pot deosebi prin încercarea la flacără, deoarece colorează flacăra, în această ordine, în:
Două săruri albe, una de sodiu și una de calciu, se pot deosebi prin încercarea la flacără, deoarece colorează flacăra, în această ordine, în:
galben, respectiv roșu-cărămiziu
violet, respectiv galben
galben, respectiv verde
roșu-cărămiziu, respectiv violet
Ionul NaX+ colorează flacăra în galben intens, iar CaX2+ în roșu-cărămiziu, deci cele două săruri se disting direct la flacără. Violetul aparține potasiului, iar verdele bariului sau cuprului; perechea roșu-cărămiziu/violet ar descrie calciul și potasiul, nu sodiul și calciul.
Constanta de aciditate a ionului amoniu, NHX4X+, este 5,6⋅10−10 la 25∘C. Constanta de bazicitate a amoniacului, la aceeași temperatură, este aproximativ:
1,8⋅10−5
5,6⋅10−10
5,6⋅10−24
1,8⋅109
Pentru o pereche acid–bază conjugată, Ka⋅Kb=Kw=10−14, deci Kb=10−14/(5,6⋅10−10)≈1,8⋅10−5. 5,6⋅10−24 înmulțește cu Kw în loc să împartă, iar 1,8⋅109 ia inversul lui Ka, uitând de Kw.
Caracterul bazic al soluției apoase de carbonat de sodiu se explică, în principal, prin reacția:
COX3X2−+2HX2OHX2COX3+2HOX−
NaX++2HX2ONaOH+HX3OX+
HX2COX3+2HX2OCOX3X2−+2HX3OX+
COX3X2−+HX2OHCOX3X−+HOX−
Ionul carbonat, bază conjugată a unui acid slab, acceptă un proton de la apă și formează ionul HCOX3X− și ioni HOX−. Hidroliza într-o singură etapă, până la HX2COX3, nu este procesul principal: a doua treaptă este mult mai slabă. Ionul NaX+ nu hidrolizează, iar ionizarea acidului carbonic ar face soluția acidă.
Volume egale de soluții 0,1M de NaOH și de NHX3 se titrează cu aceeași soluție de HCl. Până la neutralizarea completă se consumă:
un volum mai mic pentru NHX3, deoarece este o bază slabă
un volum mai mare pentru NHX3, deoarece ionizează parțial
volume egale de acid, deoarece cantitățile de bază sunt egale
un volum mai mic pentru NaOH, deoarece reacționează mai rapid
Volumul de acid consumat depinde de cantitatea de bază, nu de tăria ei: pe măsură ce ionii HOX− sunt neutralizați, echilibrul de ionizare al amoniacului se deplasează până la consumarea întregii baze (NHX3+HClNHX4Cl). Tăria bazei schimbă pH-ul inițial și pH-ul la echivalență, nu volumul consumat.
Pentru titrarea a 100mL de apă de var se consumă 20mL de soluție de HCl0,05M. Concentrația hidroxidului de calciu în apa de var este:
0,74g/L
0,185g/L
0,37g/L
0,037g/L
nHCl=10−3mol; din Ca(OH)X2+2HClCaClX2+2HX2O, nCa(OH)X2=5⋅10−4mol în 0,1L, adică 0,005M, sau 0,005⋅74=0,37g/L. 0,74g/L folosește raportul 1:1, iar 0,037g/L uită conversia de la 100mL la un litru.