Este formată din molecule polare substanța:
- CHX4
- COX2
- NHX3
- CClX4
Molecula de amoniac este piramidală (perechea neparticipantă a azotului împinge cele trei legături N–H de aceeași parte), deci polaritățile legăturilor nu se anulează. CHX4 și CClX4 (tetraedrice regulate) și COX2 (liniară) au legăturile dispuse simetric: molecule nepolare.În reactivul Schweizer, [Cu(NHX3)X4](OH)2, numărul de oxidare al cuprului și numărul de coordinare al ionului central sunt:
- +1 și 2
- +2 și 4
- +2 și 6
- +4 și 4
Liganzii NHX3 sunt neutri, iar ionul complex echilibrează doi ioni OHX−, deci este [Cu(NHX3)X4]2+ și cuprul are +2. Numărul de coordinare este numărul legăturilor coordinative ale ionului central: patru molecule de amoniac. +4 confundă numărul de liganzi cu numărul de oxidare, iar +1 și 2 descriu ionul de argint din reactivul Tollens.Dintre hidracizii halogenilor, punctul de fierbere cel mai ridicat îl are:
- HF
- HI
- HCl
- HBr
Între moleculele de HF se stabilesc legături de hidrogen (fluorul este mic și foarte electronegativ), mult mai puternice decât forțele van der Waals; de aceea HF fierbe în jurul a 20°C, peste ceilalți hidracizi. La HCl, HBr și HI punctul de fierbere crește cu masa molară, dar HI, cel mai greu, rămâne sub HF.Sunt izoelectronici cu argonul atât cationul, cât și anionul din compusul ionic:
- CaFX2
- MgS
- KCl
- NaCl
KX+ (19−1) și ClX− (17+1) au câte 18 electroni, configurația argonului. În NaCl și MgS cationul are 10 electroni (configurația neonului), iar în CaFX2 anionul FX− are 10 — fiecare dintre aceștia are un singur ion cu configurația argonului.Molecula de azot, NX2, conține o legătură covalentă triplă, iar molecula de oxigen, OX2, o legătură dublă, deoarece:
- azotul are mai mulți electroni de valență decât oxigenul
- oxigenul este mai electronegativ și pune în comun mai puțini electroni
- atomul de azot are trei electroni necuplați, iar cel de oxigen doi
- atomul de azot are trei perechi de electroni, iar cel de oxigen două
Numărul de electroni pe care un atom îi pune în comun este dat de electronii lui necuplați. Azotul, 1s22s22p3, are trei electroni 2p necuplați (regula lui Hund), deci fiecare atom pune în comun trei: legătură triplă. Oxigenul, 1s22s22p4, are doar doi electroni necuplați: legătură dublă. Oxigenul are, de fapt, mai mulți electroni de valență (6 față de 5); electronegativitatea hotărăște polaritatea unei legături, nu multiplicitatea ei, și nu contează între doi atomi identici; iar perechile de electroni ale atomului (una la azot, două la oxigen, în stratul de valență) rămân neparticipante, nu formează legături.