Aminoacizii au caracter amfoter deoarece în moleculă conțin simultan:
- o grupă −OH și o grupă −COOH
- o grupă −COOH (acidă) și o grupă −NHX2 (bazică)
- două grupe −NHX2
- două grupe −COOH
- o grupă −CHO și o grupă −NHX2
Prezența simultană a grupei carboxil, cu caracter acid, și a grupei amino, cu caracter bazic, permite aminoacidului să reacționeze atât cu baze, cât și cu acizi — de aici caracterul amfoter. Un aminoacid nu conține două grupe −COOH sau două grupe −NHX2 (ar fi un diacid sau o diamină), iar perechea −OH/−COOH sau −CHO/−NHX2 definește alte clase de compuși (hidroxiacizi, respectiv aminoaldehide).Glicina, HX2N−CHX2−COOH, reacționează cu NaOH prin:
- neutralizarea grupei −COOH, cu formarea HX2N−CHX2−COONa
- eliminarea unei molecule de apă din grupa −NHX2
- nu reacționează cu NaOH
- formarea unei peptide
- neutralizarea grupei −NHX2
Fiind o bază tare, NaOH neutralizează grupa acidă −COOH a glicinei, formând sarea de sodiu HX2N−CHX2−COONa și apă — grupa amino, cu caracter bazic, nu reacționează cu o altă bază. Peptidele se formează prin reacția a doi aminoacizi între ei, nu cu NaOH, iar eliminarea de apă din −NHX2 nu are loc în această reacție acido-bazică.Glicina, HX2N−CHX2−COOH, reacționează cu HCl prin:
- nu reacționează cu HCl
- protonarea grupei −NHX2, cu formarea ClHX3N−CHX2−COOH
- protonarea grupei −COOH
- eliberare de COX2
- formarea unei amide
Grupa amino, cu pereche de electroni neparticipanți disponibilă, se protonează în prezența unui acid tare, formând clorura de amoniu substituit ClHX3N−CHX2−COOH — grupa carboxil, deja acidă, nu se protonează suplimentar de HCl. Nu are loc formare de amidă (ar necesita alt aminoacid, nu HCl), și nici eliberare de COX2, glicina nefiind decarboxilată în această reacție.Procentul masic de azot din glicină (HX2N−CHX2−COOH, M=75g/mol) este:
- 15,73%
- 42,67%
- 32%
- 6,67%
- 18,67%
Molecula conține un singur atom de azot (MN=14), deci procentul masic este 7514⋅100≈18,67%. 32% corespunde greșit procentului de carbon (24/75), 42,67% celui de oxigen (32/75), iar 6,67% celui de hidrogen (5/75) — confuzii între elementele componente; 15,73% ar rezulta dintr-un calcul cu masa molară a alaninei (89g/mol) în loc de cea a glicinei.Numărul de dipeptide diferite care se pot forma prin policondensarea unei molecule de glicină cu o moleculă de alanină (fiecare aminoacid folosit o singură dată) este:
- 6
- 4
- 3
- 2
- 1
Legătura peptidică se poate forma în două moduri, după care aminoacid aduce gruparea −COOH și care gruparea −NHX2: glicil-alanina (Gly-Ala) și alanil-glicina (Ala-Gly) — doi dipeptide distincte, deoarece ordinea aminoacizilor contează. 1 ar corespunde ignorării ordinii, iar 4 ar include greșit și homodipeptidele Gly-Gly și Ala-Ala, imposibile aici, fiindcă fiecare aminoacid e folosit o singură dată.