Petrolul brut este, din punct de vedere chimic, un amestec natural format predominant din:
Petrolul brut este, din punct de vedere chimic, un amestec natural format predominant din:
hidrocarburi (alcani, cicloalcani, arene)
proteine și glucide
săruri anorganice
apă și minerale
polimeri sintetici
Petrolul brut este un amestec complex, de origine naturală, format în principal din hidrocarburi saturate (alcani, cicloalcani) și aromatice (arene), alături de cantități mici de compuși cu sulf, azot și oxigen. Proteinele, glucidele, sărurile anorganice, apa și mineralele nu sunt componentele principale ale petrolului, iar polimerii sintetici sunt produși industriali, nu componente naturale ale petrolului.
Separarea petrolului în fracțiuni (gaze, benzină, motorină, păcură etc.) se realizează industrial prin:
filtrare
cristalizare
extracție cu solvenți
electroliză
distilare fracționată
Componentele petrolului, cu puncte de fierbere diferite, se separă prin distilare fracționată, la presiune atmosferică sau redusă, în instalații numite coloane de distilare. Cristalizarea, extracția cu solvenți și filtrarea nu sunt metodele principale de separare a fracțiunilor petroliere, iar electroliza nu se aplică unui amestec de hidrocarburi lichide.
Cracarea catalitică a fracțiunilor grele de petrol are ca scop principal:
eliminarea completă a sulfului din petrol
separarea izotopilor de carbon din hidrocarburi
obținerea de hidrocarburi cu catenă mai scurtă, crescând randamentul în benzină
obținerea directă de polimeri din fracțiunile grele
creșterea masei moleculare a hidrocarburilor
Cracarea rupe catalitic (sau termic) catenele lungi ale hidrocarburilor din fracțiunile grele (motorină, păcură) în molecule mai mici, potrivite ca benzină, crescând semnificativ randamentul în benzină al unei rafinării. Cracarea nu mărește masa moleculară (dimpotrivă, o micșorează), nu este o metodă de desulfurare, nu produce direct polimeri și nu separă izotopi.
Prin cracarea termică a decanului (CX10HX22) se pot obține, printre altele, hexan (CX6HX14) și:
etenă (CX2HX4)
butan (CX4HX10)
propenă (CX3HX6)
butenă (CX4HX8)
pentan (CX5HX12)
Cracarea unui alcan rupe o legătură C−C, formând un alcan mai mic și o alchenă mai mică, astfel încât numărul total de atomi de carbon și hidrogen se conservă: CX10HX22CX6HX14+CX4HX8 (verificare: 6+4=10 atomi de C; 14+8=22 atomi de H). Butanul (CX4HX10) ar necesita doi atomi de hidrogen în plus, care nu provin din bilanțul reacției de cracare a decanului împreună cu hexanul.
Reformarea catalitică a benzinei, folosită pentru creșterea cifrei octanice, transformă alcanii liniari, printre altele, în:
alcooli
arene (prin ciclizare și dehidrogenare) și alcani ramificați (prin izomerizare)
numai alchine
acizi carboxilici
cetone
Reformarea catalitică izomerizează alcanii liniari în alcani ramificați și ciclizează/dehidrogenează unele catene la arene (de exemplu, hexanul liniar la benzen) — ambele procese cresc cifra octanică a benzinei, deoarece hidrocarburile ramificate și aromatice ard mai lent, fără detonație prematură, față de cele liniare. Alchinele, acizii carboxilici, alcoolii și cetonele nu sunt produșii tipici ai reformării catalitice a benzinei.