Reacția prin care un număr mare de molecule mici (monomeri) se unesc, prin legături covalente, într-o macromoleculă, se numește reacție de:
- nitrare
- esterificare
- hidroliză
- polimerizare
- saponificare
Polimerizarea este reacția prin care molecule mici identice (monomeri), de regulă nesaturate, se unesc prin deschiderea legăturii π într-un lanț macromolecular (polimer). Hidroliza, esterificarea, saponificarea și nitrarea sunt alte tipuri de reacții organice, care nu produc macromolecule prin unirea repetată a aceluiași monomer.Polietena (polietilena) se obține prin polimerizarea:
- acetilenei
- propenei
- stirenului
- etanului
- etenei
Polietena rezultă prin polimerizarea etenei (CHX2=CHX2): nCHX2=CHX2→(−CHX2−CHX2−)Xn. Propena dă polipropenă, acetilena nu polimerizează în acest mod la nivel de manual, etanul este saturat (nu polimerizează), iar stirenul dă polistiren.Monomerul din care se obține polipropena este:
- propena
- etena
- izobutena
- benzenul
- clorura de vinil
Polipropena se obține prin polimerizarea propenei (CHX2=CH−CHX3). Etena dă polietenă, izobutena dă poliizobutenă, benzenul nu polimerizează prin deschiderea unei duble legături alifatice, iar clorura de vinil dă policlorură de vinil (PVC).Tratarea unei alchene cu soluție apoasă diluată de KMnOX4, la rece (reacția Bayer), conduce la formarea unui:
- acid carboxilic
- diol vicinal (glicol)
- alcool terțiar
- aldehidă
- dioxid de carbon (COX2)
Reacția Bayer (oxidare blândă, KMnOX4 diluat și rece) adiționează doi atomi de oxigen la legătura dublă, formând un diol vicinal (doi −OH pe atomi de carbon adiacenți), cu decolorarea soluției violete de permanganat — test caracteristic de nesaturare. Aldehidele, acizii carboxilici și COX2 se formează la oxidarea energică (concentrat, la cald), nu la oxidarea blândă.Oxidarea energică (cu KMnOX4 în mediu de HX2SOX4, la cald) a unei alchene cu structura RX2C=CH−RX′ (un capăt al dublei legături disubstituit, celălalt monosubstituit) produce, prin scindarea legăturii duble:
- o cetonă și o aldehidă
- numai COX2 și apă
- o cetonă (din carbonul disubstituit) și un acid carboxilic (din carbonul monosubstituit)
- două cetone
- doi acizi carboxilici
La oxidarea energică, legătura dublă se scindează: un atom de carbon disubstituit (fără hidrogen pe el, RX2C=) devine cetonă, iar un atom de carbon monosubstituit (cu un hidrogen, RCH=) devine acid carboxilic; un carbon terminal, nesubstituit (HX2C=), s-ar oxida până la COX2. Pentru structura dată, cu un capăt disubstituit și celălalt monosubstituit, produșii sunt exact o cetonă și un acid carboxilic.