A) se mai numește și hormonul de creștere.

B) majoritatea efectelor STH-ului se exercită indirect.

D) efectele STH-ului se realizează prin acțiunea unui sistem de factori de creștere.

E) efectele STH-ului se realizează prin acțiunea somatomedinelor.

majoritatea efectelor STH-ului se exercită direct

Foițele membranei nucleare sunt:

C) externă, ce prezintă ribozomi.

D) externă ce se continuă cu citomembranele RE.

E) internă, aderentă miezului nuclear.

internă, spre matricea citoplasmatică

externă, aderentă miezului nuclear

Depolarizarea membranei postsinaptice se numește:

A) potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron postsinaptic.

C) potențial terminal de placă, dacă este vorba de o fibră musculară scheletică.

potențial presinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron presinaptic

potențial presinaptic de placă, în cazul joncțiunii neuromusculare

Nervii faciali se caracterizează prin:

A) fibrele parasimpatice provin din nucleii lacrimal și salivator superior din punte.

B) originea aparentă este în șanțul bulbo-pontin.

C) fibrele motorii inervează mușchii mimicii.

reprezintă perechea VIII de nervi cranieni

au și origine în măduva cervicală

Grile Sistemul nervos, Analizatori, Glandele endocrine

1/5

00:00

STH-ul:

STH-ul:
1. se mai numește și hormonul de creștere
2. majoritatea efectelor STH-ului se exercită indirect
3. majoritatea efectelor STH-ului se exercită direct
4. efectele STH-ului se realizează prin acțiunea unui sistem de factori de creștere
5. efectele STH-ului se realizează prin acțiunea somatomedinelor
STH-ul este hormonul somatotrop, numit și hormon de creștere — adevărat. Cea mai mare parte a efectelor sale se exercită indirect — adevărat — nu direct — fals pentru varianta cu efecte directe. Efectele indirecte se realizează prin factori de creștere de tip insulinic produși în ficat, numiți și somatomedine — adevărat pentru ambele variante.
Foițele membranei nucleare sunt:
1. internă, spre matricea citoplasmatică
2. externă, aderentă miezului nuclear
3. externă, ce prezintă ribozomi
4. externă ce se continuă cu citomembranele RE
5. internă, aderentă miezului nuclear
Membrana nucleară are două foițe. Foița internă privește spre carioplasmă, nu spre matricea citoplasmatică — fals. Foița externă este orientată spre citoplasmă, nu este aderentă miezului nuclear — fals. Foița externă prezintă ribozomi atașați — adevărat. Foița externă se continuă cu citomembranele reticulului endoplasmatic — adevărat. Foița internă este aderentă miezului nuclear (cromatinei) — adevărat.
Țesutul cartilaginos elastic formează:
1. epiglota
2. cartilajele laringelui
3. tunica medie a arterelor
4. tunica medie a venelor
5. pavilionul urechii
Epiglota este un cartilaj elastic — adevărat. Pavilionul urechii este tot din cartilaj elastic — adevărat. Cartilajele principale ale laringelui (tiroid, cricoid, aritenoide) sunt hialine, nu elastice — fals. Tunica medie a arterelor și cea a venelor conțin fibre elastice și celule musculare netede, nu țesut cartilaginos — fals pentru ambele.
Depolarizarea membranei postsinaptice se numește:
1. potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron postsinaptic
2. potențial presinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron presinaptic
3. potențial terminal de placă, dacă este vorba de o fibră musculară scheletică
4. potențial presinaptic de placă, în cazul joncțiunii neuromusculare
5. potențial inhibitor
Depolarizarea membranei unui neuron postsinaptic este potențialul postsinaptic excitator — adevărat. Termenul „presinaptic” nu desemnează depolarizarea membranei postsinaptice — fals pentru varianta cu neuronul presinaptic și pentru cea cu „potențial presinaptic de placă”. La nivelul fibrei musculare scheletice depolarizarea postsinaptică este potențialul terminal de placă — adevărat. Potențialul inhibitor este o hiperpolarizare, nu o depolarizare — fals.
Nervii faciali se caracterizează prin:
1. fibrele parasimpatice provin din nucleii lacrimal și salivator superior din punte
2. originea aparentă este în șanțul bulbo-pontin
3. fibrele motorii inervează mușchii mimicii
4. reprezintă perechea VIII de nervi cranieni
5. au și origine în măduva cervicală
Fibrele parasimpatice ale facialului provin din nucleii lacrimal și salivator superior din punte — adevărat. Originea aparentă este în șanțul bulbo-pontin — adevărat. Fibrele motorii inervează mușchii mimicii — adevărat. Facialul este perechea VII, nu VIII (nervul vestibulocohlear) — fals. Originea sa este exclusiv în trunchiul cerebral; măduva cervicală dă originea nervului accesor, nu a facialului — fals.

STH-ul:
1. se mai numește și hormonul de creștere
2. majoritatea efectelor STH-ului se exercită indirect
3. majoritatea efectelor STH-ului se exercită direct
4. efectele STH-ului se realizează prin acțiunea unui sistem de factori de creștere
5. efectele STH-ului se realizează prin acțiunea somatomedinelor
STH-ul este hormonul somatotrop, numit și hormon de creștere — adevărat. Cea mai mare parte a efectelor sale se exercită indirect — adevărat — nu direct — fals pentru varianta cu efecte directe. Efectele indirecte se realizează prin factori de creștere de tip insulinic produși în ficat, numiți și somatomedine — adevărat pentru ambele variante.
Foițele membranei nucleare sunt:
1. internă, spre matricea citoplasmatică
2. externă, aderentă miezului nuclear
3. externă, ce prezintă ribozomi
4. externă ce se continuă cu citomembranele RE
5. internă, aderentă miezului nuclear
Membrana nucleară are două foițe. Foița internă privește spre carioplasmă, nu spre matricea citoplasmatică — fals. Foița externă este orientată spre citoplasmă, nu este aderentă miezului nuclear — fals. Foița externă prezintă ribozomi atașați — adevărat. Foița externă se continuă cu citomembranele reticulului endoplasmatic — adevărat. Foița internă este aderentă miezului nuclear (cromatinei) — adevărat.
Țesutul cartilaginos elastic formează:
1. epiglota
2. cartilajele laringelui
3. tunica medie a arterelor
4. tunica medie a venelor
5. pavilionul urechii
Epiglota este un cartilaj elastic — adevărat. Pavilionul urechii este tot din cartilaj elastic — adevărat. Cartilajele principale ale laringelui (tiroid, cricoid, aritenoide) sunt hialine, nu elastice — fals. Tunica medie a arterelor și cea a venelor conțin fibre elastice și celule musculare netede, nu țesut cartilaginos — fals pentru ambele.
Depolarizarea membranei postsinaptice se numește:
1. potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron postsinaptic
2. potențial presinaptic excitator, dacă este vorba de un neuron presinaptic
3. potențial terminal de placă, dacă este vorba de o fibră musculară scheletică
4. potențial presinaptic de placă, în cazul joncțiunii neuromusculare
5. potențial inhibitor
Depolarizarea membranei unui neuron postsinaptic este potențialul postsinaptic excitator — adevărat. Termenul „presinaptic” nu desemnează depolarizarea membranei postsinaptice — fals pentru varianta cu neuronul presinaptic și pentru cea cu „potențial presinaptic de placă”. La nivelul fibrei musculare scheletice depolarizarea postsinaptică este potențialul terminal de placă — adevărat. Potențialul inhibitor este o hiperpolarizare, nu o depolarizare — fals.
Nervii faciali se caracterizează prin:
1. fibrele parasimpatice provin din nucleii lacrimal și salivator superior din punte
2. originea aparentă este în șanțul bulbo-pontin
3. fibrele motorii inervează mușchii mimicii
4. reprezintă perechea VIII de nervi cranieni
5. au și origine în măduva cervicală
Fibrele parasimpatice ale facialului provin din nucleii lacrimal și salivator superior din punte — adevărat. Originea aparentă este în șanțul bulbo-pontin — adevărat. Fibrele motorii inervează mușchii mimicii — adevărat. Facialul este perechea VII, nu VIII (nervul vestibulocohlear) — fals. Originea sa este exclusiv în trunchiul cerebral; măduva cervicală dă originea nervului accesor, nu a facialului — fals.

Biologie #300 Simulare admitere Medicină Ovidius Constanța 2020