Într-un arc reflex, calea aferentă conduce impulsurile nervoase:
- de la centrul nervos spre efector
- de la efector înapoi spre receptor
- de la receptor spre centrul nervos
- între doi centri nervoși din encefal
Arcul reflex are cinci componente: receptorul, calea aferentă (senzitivă), centrul nervos, calea eferentă (motoare) și efectorul. Calea aferentă duce impulsurile de la receptor la centrul nervos, iar calea eferentă le duce de la centru la efector (mușchi sau glandă). Impulsurile nu circulă de la efector spre receptor, iar legăturile dintre centrii nervoși nu fac parte din calea aferentă a arcului reflex.Sindromul Turner se deosebește de sindromul Down prin faptul că:
- este produs de mutația unei gene, pe când sindromul Down este o anomalie cromozomială
- privește cromozomii sexului (lipsește un X), iar sindromul Down privește un autozom
- presupune un cromozom în plus, pe când sindromul Down presupune un cromozom în minus
- apare numai la persoane cu fenotip masculin, pe când sindromul Down apare la ambele sexe
Sindromul Turner are cariotipul 45,X0: lipsește un cromozom al sexului, iar persoana are fenotip feminin. Sindromul Down este trisomia autozomului 21 (47 de cromozomi) și apare la ambele sexe. Fenotipul masculin cu un cromozom al sexului în plus (47,XXY) descrie sindromul Klinefelter, nu Turner. Ambele sunt anomalii numerice ale cromozomilor, nu mutații genice; în Turner lipsește un cromozom, iar în Down există unul în plus.Pentru ca o substanță să fie percepută ca gust, ea trebuie:
- să fie dizolvată în salivă, pentru a stimula celulele gustative din mugurii gustativi
- să fie solidă, pentru a deforma mecanic mugurii gustativi de pe suprafața limbii
- să fie dizolvată în salivă, pentru a stimula terminațiile nervoase libere ale papilelor
- să fie volatilă, pentru a ajunge la celulele gustative din partea superioară a limbii
Receptorii gustului sunt celulele gustative grupate în mugurii gustativi din papilele limbii; ele sunt stimulate doar de substanțe aflate în soluție, de aceea o limbă uscată percepe greu gustul. Substanțele volatile stimulează receptorii olfactivi din fosele nazale, nu pe cei gustativi, iar deformarea mecanică este percepută de receptorii tactili. Terminațiile nervoase libere sunt receptori ai durerii, nu ai gustului.La mamiferele alergătoare, precum calul, clavicula lipsește, iar membrul anterior este prins de trunchi numai prin mușchi; la maimuțe, care se cațără și apucă obiecte, clavicula este bine dezvoltată. Corelația corectă este:
- clavicula aparține centurii pelviene, iar la cal lipsește deoarece membrele posterioare susțin corpul
- lipsa claviculei permite membrului anterior al calului mișcări ample, în orice direcție, ca la cățărare
- clavicula limitează membrul anterior la mișcări înainte–înapoi, deci este un avantaj pentru alergare
- clavicula ține umărul depărtat de trunchi și permite membrului anterior mișcări ample, în orice direcție
Clavicula funcționează ca o proptea între stern și omoplat: ține umărul la distanță de trunchi, astfel că membrul anterior se poate mișca larg, inclusiv lateral și în sus, cum este necesar la cățărare și la apucarea obiectelor. La alergătoare, membrul anterior se mișcă aproape numai înainte și înapoi, iar prinderea lui doar prin mușchi amortizează șocurile pasului; clavicula nu le-ar folosi. Clavicula face parte din centura scapulară, nu din cea pelviană.Trei ramuri identice de ciumă-de-apă sunt iluminate cu lumină de aceeași intensitate, dar de culori diferite: roșie, verde și albastră. Cele mai puține bule de oxigen pe minut se vor degaja la lumina:
- verde, deoarece este reflectată în cea mai mare parte de clorofilă, nu absorbită
- verde, deoarece radiațiile verzi sunt absorbite cel mai puternic și distrug clorofila
- albastră, deoarece radiațiile albastre sunt absorbite numai de pigmenții galbeni
- roșie, deoarece radiațiile roșii au energie prea mică pentru a fi folosite de plantă
Clorofilele absorb mai ales radiațiile roșii și albastre-violete, care sunt cele mai eficiente în fotosinteză; radiațiile verzi sunt în mare parte reflectate — de aceea frunzele ni se par verzi. La lumină verde energia absorbită este cea mai mică, deci fotosinteza și degajarea de oxigen sunt cele mai slabe. Radiațiile roșii sunt bine folosite, iar cele albastre sunt absorbite și de clorofile, nu doar de carotenoizi.