Fenotipul unui organism reprezintă:
- caracterele observabile, rezultate din genotip sub influența mediului
- ansamblul genelor primite de la cei doi părinți în momentul fecundației
- totalitatea cromozomilor dintr-o celulă, ordonați după mărime și formă
- perechea de alele care determină un anumit caracter
Fenotipul cuprinde caracterele care pot fi observate sau măsurate — morfologice, fiziologice, biochimice — și este rezultatul exprimării genotipului în anumite condiții de mediu. Ansamblul genelor este genotipul, cromozomii ordonați după mărime și formă alcătuiesc cariotipul, iar perechea de alele pentru un caracter este doar o parte a genotipului.Zona retinei în care o imagine nu produce nicio senzație vizuală, deoarece lipsesc fotoreceptorii, este:
- periferia retinei, unde predomină celulele cu bastonaș
- zona centrală a retinei, unde se află numai celule cu con
- pata oarbă, locul pe unde nervul optic părăsește globul ocular
- pata galbenă, aflată în axul optic al globului ocular
Pata oarbă este locul prin care fibrele nervului optic părăsesc globul ocular; aici retina nu are nici conuri, nici bastonașe, deci o imagine care cade în acest punct nu este percepută. Pata galbenă, din axul optic, are cele mai multe conuri și asigură vederea cea mai clară, iar periferia retinei, bogată în bastonașe, asigură vederea în lumină slabă — ambele zone produc senzații vizuale.Conform ecuației globale a fotosintezei, pentru sinteza unei molecule de glucoză planta folosește:
- 12 molecule de CO2 și eliberează 6 molecule de O2
- 6 molecule de CO2 și eliberează 6 molecule de O2
- 1 moleculă de CO2 și eliberează 1 moleculă de O2
- 6 molecule de CO2 și eliberează 12 molecule de O2
Ecuația globală este 6CO2+12H2O→C6H12O6+6O2+6H2O, în prezența luminii și a clorofilei. Cei 6 atomi de carbon ai glucozei provin din 6 molecule de CO2, iar oxigenul eliberat provine din cele 12 molecule de apă descompuse, care dau 6 molecule de O2. Coeficientul 12 aparține apei, nu oxigenului eliberat.Când trecem dintr-o cameră întunecată în lumina puternică a soarelui, diametrul pupilei scade. Structura care produce această modificare și tunica globului ocular din care face parte sunt:
- corpul ciliar, cu fibre musculare netede, din tunica mijlocie (vasculară)
- corneea, cu fibre elastice, din tunica externă (fibroasă)
- irisul, cu fibre musculare striate, din tunica externă (fibroasă)
- irisul, cu fibre musculare netede, din tunica mijlocie (vasculară)
Pupila este orificiul din centrul irisului; fibrele musculare netede ale irisului, circulare și radiare, îi micșorează sau îi măresc diametrul, reglând cantitatea de lumină care ajunge la retină. Irisul aparține tunicii mijlocii, alături de corpul ciliar și de coroidă. Corpul ciliar, deși are tot mușchi neted, schimbă curbura cristalinului (acomodarea), nu diametrul pupilei; corneea este transparentă și nu are fibre musculare, iar mușchii irisului nu sunt striați.Într-un sol bine aerisit, amoniacul rezultat din descompunerea resturilor organice este transformat în nitrați. Dacă solul rămâne mult timp îmbibat cu apă și sărac în oxigen, nitrificarea încetinește puternic. Explicația este că bacteriile nitrificatoare:
- au nevoie de lumină pentru chemosinteză, iar lumina nu mai pătrunde în solul îmbibat cu apă
- folosesc oxigenul ca sursă de carbon pentru sinteza substanțelor organice
- au nevoie de oxigen pentru a oxida amoniacul și nitriții, oxidare din care obțin energia
- sunt anaerobe, iar apa în exces le aduce oxigen dizolvat care le distruge
Nitrificarea este o oxidare: Nitrosomonas transformă amoniacul în nitriți, iar Nitrobacter nitriții în nitrați, folosind oxigenul. Energia acestor oxidări este folosită în chemosinteză. Într-un sol îmbibat cu apă aerul este înlocuit de apă, oxigenul devine insuficient, iar oxidarea încetinește. Chemosinteza nu are nevoie de lumină, oxigenul nu este sursă de carbon (aceasta este CO2), iar aceste bacterii sunt aerobe.