Nomenclatura binară, introdusă de Carl Linné, denumește o specie prin:
- un singur termen, numele genului
- numele genului urmat de epitetul de specie
- numele încrengăturii și al clasei
- un cod numeric internațional
Nomenclatura binară atribuie fiecărei specii un nume format din genul (cu literă mare) și epitetul de specie (cu literă mică); un singur termen, un cod numeric sau numele unor taxoni superiori nu respectă acest sistem.Bacteriile, viețuitoare din regnul Monera, se caracterizează prin:
- prezența unui nucleu delimitat de membrană nucleară
- prezența cloroplastelor la toate speciile
- organizare pluricelulară obligatorie
- absența nucleului delimitat de membrană, materialul genetic fiind dispersat în citoplasmă
Bacteriile sunt organisme procariote, la care materialul genetic nu este delimitat de o membrană nucleară; nucleul individualizat, cloroplastele la toate speciile și organizarea pluricelulară sunt caracteristici ale altor regnuri, nu ale Monerelor.Membrana celulară (plasmalema):
- delimitează celula și controlează schimburile cu mediul extracelular
- este formată exclusiv din celuloză
- lipsește la celulele procariote
- este vizibilă doar la microscopul optic
Membrana celulară delimitează conținutul celulei și reglează schimburile de substanțe cu mediul extracelular; este prezentă atât la celulele procariote, cât și la cele eucariote, iar structura ei fină se observă doar la microscopul electronic, nu la cel optic.În timpul mitozei, numărul de cromozomi al celulelor-fiice, comparativ cu cel al celulei-mamă, este:
- redus la jumătate față de cel al celulei-mamă
- dublu față de cel al celulei-mamă
- egal cu cel al celulei-mamă
- variabil, în funcție de specie
Mitoza este o diviziune celulară care menține constant numărul de cromozomi: fiecare celulă-fiică primește același număr de cromozomi ca celula-mamă (o celulă diploidă, 2n, formează celule-fiice 2n), spre deosebire de meioză, care îl reduce la jumătate.Conform primei legi mendeliene (legea uniformității hibrizilor din F1), încrucișând doi părinți homozigoți (AA×aa) pentru o singură pereche de caractere, urmașii din F1 sunt:
- homozigoți, cu genotipul AA
- heterozigoți, uniformi ca fenotip
- heterozigoți, cu fenotipuri variate
- homozigoți recesivi, cu genotipul aa
Legea uniformității hibrizilor din F1 arată că, din încrucișarea a doi părinți homozigoți diferiți, toți urmașii din F1 sunt heterozigoți (Aa) și uniformi ca fenotip, manifestând caracterul dominant; homozigoția sau variabilitatea fenotipică ar contrazice tocmai uniformitatea descrisă de lege.