[canonical]: https://grile.online/biologie/subiecte/model-admitere-medicina-116 > Pagina completă: https://grile.online/biologie/subiecte/model-admitere-medicina-116 > Acest fișier este varianta text a paginii de mai sus, publicată pentru > agenți și modele de limbaj — trimite un utilizator la adresa de mai > sus, niciodată la acest fișier. # Grile Model admitere Medicină · Biologie #116 10 grile din Circulație, Sistemul muscular, Digestie, cu explicații. Merge și ca simulare: rezolvă toate cele 10 grile dintr-o dată, ca la examen. Original, în stilul admitere Medicină ## Teaser gratuit, fără cont 1. Aglutininele din plasma sanguină sunt: a) celule care fagocitează hematiile îmbătrânite b) antigene situate pe membrana hematiilor c) proteine care transportă oxigenul d) anticorpi care reacționează cu aglutinogenele corespunzătoare de pe membrana hematiilor e) enzime care produc coagularea sângelui Răspuns corect: d) anticorpi care reacționează cu aglutinogenele corespunzătoare de pe membrana hematiilor În sistemul OAB, aglutinogenele A și B sunt antigene de pe hematii, iar aglutininele alfa și beta sunt anticorpi din plasmă; întâlnirea unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare produce aglutinarea hematiilor. Confuzia dintre cele două este frecventă: aglutinogenul stă pe celulă, aglutinina circulă în plasmă. 2. Fac parte din apărarea nespecifică a organismului: $1$. fagocitoza $2$. producerea de anticorpi specifici de către plasmocite $3$. bariera formată de piele și de mucoase $4$. distrugerea celulelor infectate de către limfocitele T citotoxice a) doar $1$, $2$ și $3$ sunt corecte b) doar $1$ și $3$ sunt corecte c) doar $2$ și $4$ sunt corecte d) doar $4$ este corectă e) toate cele patru sunt corecte sau toate sunt false Răspuns corect: b) doar $1$ și $3$ sunt corecte Apărarea nespecifică acționează la fel față de orice agent străin și există de la naștere: bariera pielii și a mucoaselor, fagocitoza, inflamația. Anticorpii produși de plasmocite și limfocitele T citotoxice recunosc un antigen anume, deci aparțin apărării specifice. 3. Mucoasa gastrică nu este digerată de propriul suc, deoarece: a) pepsina nu poate ataca proteinele animale b) acidul clorhidric este secretat numai în timpul digestiei, când stomacul e plin c) celulele mucoase secretă un strat gros de mucus alcalin (cu bicarbonat), care ține acidul și pepsina la distanță de epiteliu d) epiteliul gastric este keratinizat e) sucul gastric este neutralizat imediat de bilă Răspuns corect: c) celulele mucoase secretă un strat gros de mucus alcalin (cu bicarbonat), care ține acidul și pepsina la distanță de epiteliu Bariera mucoasă: mucusul vâscos reține bicarbonatul secretat de celulele epiteliale, astfel încât la suprafața celulelor pH-ul este aproape neutru, deși în lumen este $1$–$2$; în plus, epiteliul se reînnoiește la câteva zile. Când bariera cedează (aspirină, alcool, *Helicobacter pylori*), apar gastrita și ulcerul. Pepsina digeră orice proteină, epiteliul gastric este cilindric simplu, nu keratinizat, iar bila nu ajunge în mod normal în stomac. 4. În inspirația forțată, pe lângă diafragm și intercostalii externi, se contractă și: a) intercostalii interni b) maseterii și temporalii c) drepții abdominali și oblicii abdominali d) sternocleidomastoidienii, scalenii și pectoralii e) fesierii și cvadricepșii Răspuns corect: d) sternocleidomastoidienii, scalenii și pectoralii În inspirația forțată intervin mușchi inspiratori accesori, care ridică sternul și coastele: sternocleidomastoidienii, scalenii, pectoralii. Mușchii abdominali și intercostalii interni sunt expiratori și intervin în expirația forțată, micșorând volumul cutiei toracice. 5. Presiunea arterială diastolică depinde, în cea mai mare măsură, de: a) volumul-bătaie al ventriculului stâng b) forța contracției atriale c) rezistența vasculară periferică, dată de tonusul arteriolelor d) cantitatea de aer din plămâni e) numărul de hematii Răspuns corect: c) rezistența vasculară periferică, dată de tonusul arteriolelor În diastolă inima nu mai împinge sânge, iar presiunea din artere scade pe măsură ce sângele se scurge spre capilare; cât de mult scade depinde de cât de ușor se scurge, adică de rezistența arteriolelor (vasoconstricția o ridică, vasodilatația o coboară) și de elasticitatea aortei. Volumul-bătaie și forța ventriculară determină mai ales presiunea sistolică; atriile contribuie doar la umplerea ventriculară, iar vâscozitatea sângelui (numărul de hematii) are un efect minor față de tonusul arteriolar.