Inspirația de repaus:
- este un proces pasiv
- se realizează prin contracția diafragmului și a mușchilor intercostali externi
- se realizează prin contracția mușchilor abdominali
- reduce volumul cutiei toracice
- determină creșterea presiunii intrapulmonare peste cea atmosferică
Inspirația este un proces activ: diafragmul coboară și intercostalii externi ridică coastele, mărind volumul cutiei toracice, presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică și aerul intră; expirația de repaus este cea pasivă, iar mușchii abdominali intervin în expirația forțată.Volumul curent reprezintă:
- volumul de aer rămas în plămâni după o expirație forțată
- volumul de aer inspirat și expirat în cursul unei respirații normale, de aproximativ 500mL
- volumul maxim de aer care poate fi inspirat suplimentar după o inspirație normală
- suma tuturor volumelor pulmonare
- volumul de aer din căile respiratorii, care nu participă la schimburi
Volumul curent este aerul mobilizat într-o respirație obișnuită, circa 500mL; volumul rămas după expirația forțată este volumul rezidual, aerul suplimentar inspirat este volumul inspirator de rezervă, iar aerul din căi formează spațiul mort anatomic.Traheea:
- prezintă inele cartilaginoase complete
- se continuă cu cele două bronhii principale
- este situată posterior de esofag
- conține corzile vocale
- are peretele posterior format din cartilaj
Traheea coboară anterior de esofag și se bifurcă în cele două bronhii principale; inelele ei cartilaginoase sunt incomplete posterior, unde peretele este membranos, iar corzile vocale se află în laringe.Capacitatea vitală este egală cu suma dintre:
- volumul curent, volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă
- volumul curent și volumul rezidual
- volumul inspirator de rezervă, volumul expirator de rezervă și volumul rezidual
- volumul curent, volumul inspirator de rezervă, volumul expirator de rezervă și volumul rezidual
- volumul expirator de rezervă și volumul rezidual
Capacitatea vitală este cantitatea maximă de aer mobilizabilă printr-o expirație forțată după o inspirație forțată, adică suma volumelor curent, inspirator de rezervă și expirator de rezervă; adăugând volumul rezidual se obține capacitatea pulmonară totală.Schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare:
- se face prin transport activ
- se face prin difuziune, conform gradientelor de presiune parțială
- presupune trecerea CO2 din alveole în sânge
- este posibil doar în timpul inspirației
- este realizat de surfactant
Oxigenul și dioxidul de carbon traversează membrana alveolo-capilară pasiv, prin difuziune, fiecare de la presiunea parțială mai mare spre cea mai mică: oxigenul din alveole spre sânge, dioxidul de carbon din sânge spre alveole, continuu, nu doar în inspirație.