se leagă de hemoglobină la același situs de legare ca și oxigenul
este transportat în sânge preponderent sub formă de gaz dizolvat în plasmă
în prezența apei, duce la formarea acidului carbonic, reacție catalizată de anhidraza carbonică
la o concentrație sanguină scăzută determină un influx crescut de ioni de clor în eritrocite
Anhidraza carbonică catalizează reacția COX2+HX2OHX2COX3, principalul mecanism de transport al COX2 ca bicarbonat. COX2 se leagă de hemoglobină (formând carbaminohemoglobină) la nivelul lanțurilor globinice, un situs diferit de cel al oxigenului (hemul). Cea mai mare parte a COX2 este transportată sub formă de ioni bicarbonat, nu ca gaz dizolvat, care reprezintă doar o mică fracțiune. O concentrație scăzută de COX2 înseamnă mai puțin bicarbonat generat în eritrocit, deci influxul de clor scade, nu crește.
Tracturile ascendente din măduva spinării:
transportă informații dinspre encefal înspre mușchi
formează centrul nervos al arcului reflex
au traiect în substanța albă a măduvei
sunt alcătuite din axonii neuronilor din rădăcina anterioară a nervului spinal
Tracturile ascendente sunt fascicule de fibre nervoase situate în substanța albă a măduvei spinării. Ele transportă informații senzoriale dinspre corp spre encefal, nu invers, spre mușchi (acesta este rolul căilor descendente, motorii). Centrul nervos al arcului reflex este format din substanța cenușie (interneuroni), nu din tracturile albe ascendente. Tracturile ascendente sunt formate din axoni ai neuronilor senzitivi, cu corpul celular în ganglionul spinal (rădăcina posterioară), nu din neuronii rădăcinii anterioare, care sunt motori.
O femeie de 27 de ani, cu grupa sanguină B- și soțul ei A+ așteaptă primul copil. Fătul a moștenit grupa sanguină a bărbatului. În acest caz:
anticorpii anti-A din sângele femeii vor distruge hematiile purtătoare de antigen A ale fătului
după naștere, femeia va trebui să primească anticorpi anti-Rh
apariția eritroblastozei fetale poate cauza hipoxia fătului
anticorpii anti-B din sângele fetal vor distruge hematiile purtătoare de antigen B ale femeii
Femeia este Rh negativ, iar fătul, moștenind Rh-ul pozitiv al tatălui, este Rh pozitiv; la o primă sarcină, imunoglobulina anti-Rh se administrează profilactic după naștere, pentru a preveni sensibilizarea și riscul la sarcinile ulterioare. Anticorpii anti-A ai mamei sunt în cea mai mare parte IgM, care nu traversează semnificativ placenta, iar la o primă sarcină incompatibilitatea Rh este problema relevantă, nu cea de grup ABO. Eritroblastoza fetală prin incompatibilitate Rh apare la sarcinile ulterioare uneia de sensibilizare, nu la prima sarcină, când mama nu are încă anticorpi anti-Rh preformați. Fătul nu produce anticorpi funcționali anti-B capabili să atace hematiile materne, iar circulația maternă este mult prea vastă pentru un asemenea efect.
Referitor la hormonul antidiuretic este adevărat că:
este un hormon glicoproteic ce permite reabsorbția apei prin osmoză
în caz de deshidratare, secreția lui este inhibată
este produs în lobul posterior al hipofizei
secreția lui este stimulată de angiotensina II
Angiotensina II stimulează secreția de ADH, ca parte a răspunsului la scăderea volumului circulant. ADH este un hormon peptidic mic, nu glicoproteic. În deshidratare, secreția de ADH crește, pentru a conserva apa, nu este inhibată. ADH este produs de neuronii hipotalamici (nucleii supraoptic și paraventricular) și doar depozitat/eliberat la nivelul lobului posterior al hipofizei, nu produs acolo.
Aminoacizii:
au rol și în sinteza tiroxinei
conțin exclusiv atomi de carbon și hidrogen
au rol în formarea ureei: amoniacul format prin dezaminare intră în ciclul acizilor tricarboxilici
prin reacții succesive de hidroliză duc la formarea proteinelor
Tirozina, un aminoacid, este precursorul tiroxinei (T4), sintetizată prin iodarea ei la nivelul tiroidei. Aminoacizii conțin obligatoriu și azot (grupa amino), nu doar carbon și hidrogen. Amoniacul rezultat prin dezaminare intră în ciclul ureei, nu în ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs) — cele două cicluri sunt distincte. Proteinele se formează prin reacții de condensare (dehidratare) între aminoacizi, nu prin hidroliză, care este procesul invers, de degradare a proteinelor.