În ultimele 0,10s ale diastolei ventriculare are loc:
- scăderea presiunii din atrii
- trecerea sângelui din atrii în venele mari
- creșterea volumului de sânge din ventriculi
- deschiderea valvelor atrio-ventriculare
- trecerea sângelui din ventriculi în artere
Ultimele 0,10s ale diastolei ventriculare corespund sistolei atriale: presiunea din atrii crește, iar contracția lor împinge în ventriculi ultima cantitate de sânge, deci volumul ventricular crește până la volumul telediastolic. Valvele atrio-ventriculare sunt deja deschise de la începutul umplerii, iar ejecția din ventriculi în artere are loc abia în sistola ventriculară.Aerul rămas în plămâni după un expir forțat se caracterizează prin:
- poate fi măsurat spirometric
- are o valoare de 2000mL
- ocupă exclusiv alveolele pulmonare
- intră în calculul capacității vitale
- intră în calculul capacității reziduale funcționale
Aerul rămas după un expir forțat este volumul rezidual (aproximativ 1500mL). El intră în calculul capacității reziduale funcționale: CRF=VER+VR. Volumul rezidual nu poate fi eliminat, deci nu poate fi măsurat spirometric și nu face parte din capacitatea vitală; ocupă atât alveolele, cât și căile respiratorii.Nu se osifică odată cu vârsta:
- sindesmozele
- diafiza femurului
- cartilajul de creștere metafizar
- cartilajul articular
- apendicele xifoid
Cartilajul articular, de tip hialin, acoperă suprafețele articulare toată viața și nu se osifică. Cartilajul de creștere metafizar se osifică la sfârșitul creșterii, sindesmozele se pot transforma cu vârsta în sinostoze, apendicele xifoid se osifică la adult, iar diafiza femurului este os încă din copilărie, unde osificarea se continuă.Endolimfa se găsește în următoarele structuri, cu excepția:
- rampei vestibulare
- canalului cohlear
- saculei
- canalelor semicirculare
- utriculei
Endolimfa umple labirintul membranos: canalul cohlear, utricula, sacula și canalele semicirculare membranoase. Rampa vestibulară (ca și rampa timpanică) aparține labirintului osos și conține perilimfă.Despre canalele ionice este corect să afirmăm:
- asigură transportul activ al Ca2+
- permit transportul pasiv al glucozei
- au structură fosfolipidică
- asigură repolarizarea neuronului
- se mai numesc pompe
Canalele ionice sunt proteine membranare prin care ionii trec pasiv, în sensul gradientului; repolarizarea neuronului se realizează prin ieșirea K+ prin canalele de potasiu voltaj-dependente. Transportul activ este făcut de pompe (de exemplu pompa de Ca2+), care nu sunt canale; glucoza trece prin proteine transportoare, nu prin canale ionice; canalele au structură proteică, nu fosfolipidică.